Cartea lui Stephan Rechtschaffen este un seminar pe tema timpului. Pe mine m-a impins la o pretioasa reverie asupra timpului vietii mele: cum il imaginez, cum ii dau forma sau il "schimb" in functie de planurile mele, constiente sau inconstiente, si cum sunt influentat de obiceiuri si de catre societatea din jurul meu. Acestea sunt reflectii utile, pentru ca timpul, dupa cum demonstreaza atat de clar cartea lui Stephan, este o fereastra primara deschisa spre existenta, un caleidoscop prin care pot fi zarite emotiile, sensurile si valorile unei vieti. Citind cuvintele lui Stephan, am observat cat de des propria mea viata urmeaza directiile trasate de o societate cu un ritm alert. Imi descopar zilele pline de treburi pe care nu eu le-am generat, de termene care nu sunt nici pe departe atat de importante precum reiese din mesajele pe care le primesc in legatura cu ele, de proiecte cu care merita sau nu sa-mi "cheltuiesc timpul". Poate ca cea mai periculoasa caracteristica a notiunilor moderne despre timp este distantarea acestuia de natura. Ne luam in graba masa de pranz pentru ca minutarul alearga, in loc sa mancam incet, in ritmul soarelui care urca pe cer. Ne structuram zilele de lucru dupa un program de-la-noua-la-cinci deja traditional, in loc sa urmam ritmurile lunii sau propriul nostru bioritm. Cealalta fata a timpului este modul in care noi umplem timpul cu seva personala, subiectiva a vietii noastre. Aceasta carte este profund filozofica iar miza ei este de a ne invata cum sa traim in prezent, facandu-ne constienti ca singura forma palpabila a timpului este prezentul. Felul in care intelegem completitudinea clipei prezente, felul in care stim sa-i descoperim miracolul irepetabil ne transforma pe noi, indivizii sociali, in noi insine, cei adevarati.

Eu nu sunt ora aceasta alunecand abrupt
de-a lungul careia ma vezi cum alerg.(Rainer Maria Rilke)

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review