Desi dezbaterea despre constiinta a fost intensa de-a lungul istoriei, in prezent nu exista o definitie a constiintei universal acceptata. Cu toate acestea, constituie un subiect cu un impact social larg asupra caruia s-a cazut de acord ca reflecta natura intima a fiintei umane. Acest volum prezinta interpretarea actuala, relativ larg acceptata in randul disciplinelor aflate sub termenul-umbrela de neurostiinta, potrivit careia constiinta este o stare functionala a creierului, caracterizata prin sincronizarea activitatii oscilatorii a anumitor tipuri de neuroni distribuiti in diferiti centri si conectati intre ei prin bucle. Un fel de concert in care mai multe orchestre canta in acelasi timp, dar fara dirijor sau partitura. Cand este generata o noua stare interna (de exemplu, foamea) sau cand primim un stimul din partea unuia dintre simturi (cum ar fi o melodie), este posibil ca gruparile de neuroni din diferite zone ale creierului sa isi sincronizeze modelele de activitate. Acesta este momentul in care spunem ca devenim constienti de senzatia respectiva.

Acest volum examineaza ce stim si ce nu stim despre constiinta dintr-o perspectiva neurostiintifica, abordand aspecte precum: ce ar putea sa o defineasca, ce fiinte au constiinta si daca masinariile ar putea sa o dobandeasca vreodata.