Cartea tibetană a morţilor - Bardo Thödol Prezentare: "Bardo Thodol", sau "Cartea tibetană a morţilor" este un text esoteric, straniu, pro­fund, tulburător, însă pe care am fi tentaţi să-l catalogăm, cu optica noastră de europeni, ca fiind lipsit de credi­bilitate şi de-o îndrăzneală fără margini. Cine poate lua o scriere care ne prezintă, cu lux de amănunte, ceea ce se petrece dupa moarte mai în serios decât ca pe-o fabulă bine scrisă şi-atât? Cu toate acestea, în măsura în care a pătruns până acum la noi, prin traduceri în limbile de largă circulaţie, dar mai ales în Occident, "Cartea tibetană a morţilor" se bucură de o mare audienţă, şi aceasta nu numai datorită valen­ţelor poetice deosebite ale scriiturii. Este vorba aici de un fenomen psiho-social mult mai complex şi mai dra­matic, de pierdere a sentimentului religios, manifes­tându-se în special, aşa cum afirma Mircea Eliade, printr-un senti­ment de desacralizare a morţii. Forţa scrierilor sacre orientale, cu impact deter­minant asupra conştiinţei euro­peanului nerefractar la ineditul lor, consta tocmai în revalorizarea actului morţii, în soluţiile ontologice oferite, în depăşirea gândirii conceptuale, care, în general, se opreşte epuizată în faţa actului suprem al existenţei şi în utili­zarea rezultatelor concrete obţinute prin tehnicile speci­fice de interiorizare şi medi­taţie. În seria acestor scrieri, "Cartea tibetană a mor­ţilor" este textul cel mai direct aplecat asupra fenomenului morţii, ca aplicatie fidelă a doctrinei buddhismului tantric tibetan. În acelaşi timp, "Bardo Thödol" are şi un caracter exo­teric. Prin însăşi modalitatea ei ritualică de utilizare, aceea de a fi citită de un iniţiat la căpătâiul defunctului obisnuit, fără antecedente religioase, are oarecum un carac­ter popular şi accesibil. Însă aceasta nu cu preţul simplifi­cării mutilante a preceptelor doctrinale şi a simbolisticii ci mai degrabă printr-o inegalabilă maies­trie a metaforelor, comparaţiilor, sugestiilor, în general prin ca­racterul puternic vizualizant al stilului care da stranietatea şi adâncimea umană a textului.