Am avut, recunosc, gandul preconceput ca voi gasi o repetitivitate, dar, crede-ma, ca minunatia pe care ai scris-o a facut ca „repetitivitatea” sa se numeste stilul, „stilul Luminita Aldea”. Da, taranca scriitoare a devenit cu siguranta SCRIITOAREA taranca. Ambele calificative la superlativ si, cred, ca si apelativul de taranca, pe care l-ai adoptat de buna voie te innobileaza. Am sentimentul ca am descoperit secretul cartilor tale. Il voi descrie printr-o metafora: talentul fara munca este ca fantana fara apa! Cred ca am spus totul cu asta. Esti o fantana cu apa buna, din care, de ce bei de ce mai vrei sa bei astepti sa te reintorci, sa te apleci peste ghizdele si sa te oglindesti acolo in adanc, unde poti sa iti descoperi cele mai launtrice trairi pe care uneori. nu stii ca esti in stare sa le ai.

OPINIA CITITORILOR