Camille Claudel si Auguste Rodin – doua spirite nelinistite, doua genii ale sculpturii… Soarta a vrut ca cei doi sa se intalneasca… Camille descopera foarte curand ca maestrul Rodin nu-i este indiferent, iar Rodin „sculptorul barbos“, simte, la randul sau ca inflorea in preajma tinerei sale asistente.
El, autodidactul, care nu invatase arta la scoala, chiar suferea de un complex de inferioritate in preajma tinerei Camille, o persoana atat de cultivata. Camille Claudel si Auguste Rodin au avut o relatie personala si profesionala profunda, in perioada 1883-1898, interval in care s-au inspirat si influentat reciproc. Intre cei doi artisti a existat de-a lungul anilor un dialog exceptional care a ilustrat faptul ca iubirea dintre cei doi a fost si
o sursa de inspiratie artistica. La apogeul carierei sale, Rodin era considerat in Europa si Statele Unite cel mai mare sculptor de la Michelangelo. Sculpturile sale cu accente dramatice, stilul inovator si accentul pus pe miscare, expresie si evocarea spiritului erau admirate si cautate de colectionari. Rodin avea 41 de ani si atinsese in sfarsit succesul de critica si public pe care si-l dorea. In 1882 o intalneste pe Camille Claudel, atunci in varsta de doar 17 ani. Camille avea un talent nativ in sculptura, in ciuda varstei fragede, iar artistul consacrat Rodin, impresionat de talentul si frumusetea artistei, a angajat-o ca asistenta pentru a-l ajuta la realizarea primei comenzi venite din partea statului francez, intitulata "Portile Iadului". Hotarata si ambitioasa, Claudel a acceptat imediat, decisa sa invete cat mai mult de la artistul pe care il considera un adevarat geniu. In timpul orelor lungi petrecute impreuna, lucrand in atelierul lui Rodin, cei doi artisti s-au apropiat tot mai mult, ajungand la o legatura amoroasa puternica, alimentata de pasiunea comuna pentru sculptura.
Lucrarile realizate in aceasta perioada fericita reflecta inspiratia derivata din admiratia si iubirea dintre cei doi, sentimente care le vor influenta creatia pe tot parcursul carierei. Desi aceasta influenta reciproca a durat, relatia furtunoasa a celor doi nu a rezistat, iar la inceputul anilor 1890 cei doi au inceput sa se distanteze pana la despartirea finala. Dar cum a putut sa se destrame o relatie intre doi artisti cu atat de multe puncte comune? Rodin se bucura de admiratia criticilor si a publicului din intreaga lume, cunostea numerosi artisti si era o figura extrem de influenta in lumea artistica. Criticii se obisnuisera deja sa priveasca lucrarile realizate de Camille ca apartinandu-i unei studente a lui Rodin, comparandu-i in permanenta sculpturile cu cele ale maestrului. Mai mult, impresia generala era ca artista nu face decat sa-l imite pe Rodin. Ranita de aceste afirmatii, Camille a inceput sa se distanteze de Rodin tot mai mult, reprosandu-i ca nu ii permite sa se exprime ca artist. In afara
comparatiei cu Rodin, Camille se confrunta si cu prejudecatile epocii privind femeile care doreau sa se impuna in arta - in special in privinta celor care alegeau sculptura. Un alt obstacol in povestea de dragoste a celor doi a fost relatia lui Rodin cu vechea prietena si fost model Rose Beuret. Desi foarte indragostit de Camille, Rodin nu a parasit-o pe Rose, alaturi de care traise aproape un sfert de secol. Refuzul lui Rodin de a pune capat acestei prietenii a starnit furia tinerei Camillei. Geloasa, frustrata si furioasa, ea a rupt definitiv legatura cu Rodin.
Dupa despartire, vietile celor doi au urmat directii diferite. Cariera lui Rodin a ajuns la apogeu, fiind considerat cel mai mare artist al lumii. Rodin, in pofida despartirii, a continuat sa o sprijine pe Camille atat prin interventii in presa cat si financiar, deseori recomandand lucrarile fostei iubite colectionarilor si galeriilor.
In schimb, Camille Claudel s-a retras in singuratate. Din cauza despartirii de maestru, in scurt timp s-a imbolnavit, fiind internata in 1913 intr-un sanatoriu, unde si-a petrecut ultimii treizeci de ani de viata. O poveste de dragoste adevarata, dar tragica.