Primele institutii de asistenta caritabila din tara noastra au fost cele de pe langa Manastirea Caldarusani si Schitul Malamuci, Manastirea Marcuta in Muntenia, Manastirea Jitea, schitul Madona Dudu din Oltenia si Manastirea Neamt. Asistenta bolnavilor psihic, acordata in manastire, consta in participarea la slujbe, primirea Sfintelor Taine, tinerea postului si practicarea rugaciunii, in concordanta cu sustinerea unui regim de igiena fizica si morala, dar si reintegrarea sociala a celui bolnav psihic. Sfantul Irineu vorbeste despre crearea simultana a trupului si sufletului: „Odata trupul plamadit, avand numai singur trupul, omul nu este deplin, caci trupul apartine omului, fiind asadar o parte a lui. Si nici sufletul, de unul singur, nu-i insusi omul, caci si el apartine omului, fiind deci si el o parte a lui”. Din iubire si din bunatatea lui Dumnezeu, omul „a fost curat de pornirile rele si cu tendinta spre binele comuniunii cu Dumnezeu si cu semenii, dar nu intarit in aceasta curatenie si in acest bine. El era constient si liber, iar in constiinta si libertate avea tendinta  spre cele bune.”

OPINIA CITITORILOR