Cafeneaua Pas-Parol

„Scris in 1982, romanul lui Matei Visniec avea sa vada lumina tiparului exact peste zece ani, intr-o vreme in care vechea cenzura devenise o amintire. Probabil ca nu anumite enunturi si nici substratul epic care putea fi considerat subversiv vor fi facut ca publicarea lui sa ramina un simplu deziderat, cit viziunile sumbre si mai ales felul lui Matei Visniec de a explora o lume demonizata, infernala, prinsa in mecanismele fatale ale vinovatiei si spaimei. In fond, dincolo de scriitura nemaiintilnita in proza romaneasca, Cafeneaua Pas-Parol era mai mult decit un text esopic si cu totul altceva decit o simpla parabola a terorii. Aceasta diluare si dilatare a lumii, care inseamna de fapt o desubstantializare a ei, face ca personajele sa fie tot mai constiente de propria-le precaritate, de existenta lor virtuala. De aici frica, disperarea, caderea in alcool si nebunia. Finalmente, fuga in niciunde. Nu numai ca eroii se transforma in niste mecanisme, dar ei stiu ca sint simple personaje, abandonate de un autor care ar trebui sa fie pedepsit pentru neputinta de a le oferi un sens. Iata logica revoltei personajelor fata de un autor neputincios pe care in cele din urma il si ucid. Si paralelismul acesta intre autor si Dumnezeu face el insusi obiectul unor consideratii in roman. Simultan, insa, acestui sens, identitatea autorului instituie si o alta semnificatie, mai degraba complementara decit divergenta, care deconspira dimensiunea etica a romanului lui Visniec.” (Mircea A. Diaconu)

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review