Cartea autorului Paul Carus „Buddha. Cartea vietii, dupa documentele din vechime de Paul Carus" de la editura PRO EDITURA

 Dupa parerea noastra, toate adevarurile morale esentiale ale crestinismului au radacini adanci in natura lucrurilor si nu se afla in contradictie, dupa cum s-a pretins deseori, cu ordinea cosmica a lumii. Biserica le-a formulat prin anumite simboluri si, pentru ca aceste simboluri contin contradictii si intra in conflict cu stiinta, clasele luminate s-au indepartat de religie. Dar budismul este o religie care nu cunoaste nicio revelatie supranaturala si proclama doctrine ce nu au nevoie de alte argumente decat acela de „veniti si vedeti".

Buddha isi bazeaza religia exclusiv pe cunoasterea pe care o  are omul despre natura lucrurilor, pe un adevar demonstrabil. Comparatia crestinismului cu budismul va ajuta mult la distingerea intre ceea ce au esential si accidental aceste doua religii, intre ceea ce este etern si ceea ce este trecator, adevarul alegoriei in care si-a gasit expresia simbolica.

Sa speram ca aceasta „cartea a vietii si a adevarului" ii va ajuta si pe budisti, si pe crestini sa inteleaga si mai temeinic spiritul credintei lor, astfel incat s-o inteleaga in intreaga sa intindere si profunzime.

Cuprins:

Prefata autorului... 5

    FERICIRE!

I. Fericire!... 13
II. Samsara si nirvana... 14
III. Adevarul care izbaveste... 17

    PRINTUL SIDDHARTHA DEVINE BUDDHA

IV. Nasterea lui Buddha... 21
V. Legaturile vietii... 26
VI. Cele trei dureri... 28
VII. Buddha renunta la lume... 32
VIII. Regele Bimbisara... 37
IX. Cautarile lui Buddha... 41
X. Penitenta la Uruvela... 47
XI. Mara cel rau... 49
XII. Iluminarea... 52
XIII. Primii convertiti... 56
XIV. Cererea lui Brahma... 57

    INTEMEIEREA IMPARATIEI ADEVARULUI

XV. Upaka... 59
XVI. Predica de la Benares... 61
XVII. Sangha... 67
XVIII. Yasa, tanarul din Benares... 69
XIX. Trimiterea discipolilor in misiune... 73
XX. Kashyapa... 74
XXI. Predica de la Rajagaha... 77
XXII. Darul regelui... 81
XXIII. Sariputra si Maudgalyayana... 83
XXIV. Nemultumirea poporului... 84
XXV. Anathapindika... 84
XXVI. Predica despre generozitate... 88
XXVII. Tatal lui Buddha... 89
XXVIII. Yasodhara... 91
XXIX. Rahula... 94
XXX. Jetavana... 97
 
    CONSOLIDAREA RELIGIEI LUI BUDDHA

XXXI. Jivaka, medicul... 103
XXXII. Tatal si mama lui Buddha ating nirvana... 105
XXXIII. ingaduirea femeilor in sangha... 106
XXXIV. Regulile comportarii monahilor budisti fata de femei... 106
XXXV. Visakha... 108
XXXVI. Uposatha si Patimokkha... 112
XXXVII. Schisma... 114
XXXVIII. Refacerea armoniei... 117
XXXIX. Bhiksu mustrati... 123
XL. Devadatta... 124
XLI. Scopul... 127
XLII. Interzicerea miracolelor... 128
XLIII. Zadarnicia lumii... 130
XLIV. Precepte pentru novici... 133
XLV. Reguli pentru ordin... 134
XLVI. Cele zece porunci... 135
XLVII. Misiunea predicatorilor... 136

    PROPOVADUIREA LUI BUDDHA

XLVIII. Dhammapada... 141
XLIX. Cei doi brahmani... 149
L. Respectarea celor sase parti... 154
LI. intrebarea lui Simha despre nimicire... 156
LII. Orice existenta este spirituala... 162
LIII. Identitate si nonidentitate... 163
LIV. Buddha nu mai este Gautama... 172
LV. O singura esenta, o singura lege, un singur scop... 174
LVI. Lectia data lui Rahula... 176
LVII. Predica despre insulta... 178
LVIII. Raspunsuri date de Buddha unui deva... 180
LIX. Lectii... 182
LX. Amitabha... 184
LXI. invatatorul necunoscut... 191

    PARABOLE SI ISTORIOARE

LXII. Parabole... 193
LXIII. Casa incendiata... 193
LXIV. Orbul din nastere... 195
LXV. Fiul pierdut... 195
LXVI. Pestele nauc... 196
LXVII. Pacalitorul pacalit... 197
LXVIII. Patru feluri de merite... 200
LXIX. Lumina lumii... 201
LXX. O viata de lux... 201
LXXI. impartirea binecuvantarii... 202
LXXII. Nesabuitul nepasator... 204
LXXIII. Ajutor in desert... 205
LXXIV. Buddha semanatorul... 208
LXXV. Paria... 209
LXXVI. Femeia de la fantana... 210
LXXVII. Pacificatorul... 211
LXXVIII. Cainele infometat... 212
LXXIX. Despotul...
LXXX. Vasavadatta... 214
LXXXI. Nunta din Jambunada... 216
LXXXII. in urmarirea unui hot... 219
LXXXIII. in regatul lui Yamaraja... 220
LXXXIV. Boabele de mustar... 223
LXXXV. Sariputra isi urmeaza invatatorul pe apa... 226
LXXXVI. Bhiksu cel bolnav... 227

    ULTIMELE ZILE

LXXXVII. Conditii de prosperitate... 231    
LXXXVIII. Purtarea dreapta... 233
LXXXIX. Pataliputra... 233
XC. Credinta lui Sariputra... 236
XCI. Oglinda Adevarului... 238
XCII. Ambapali... 240
XCIII. Predica de adio a lui Buddha... 244
XCIV. Buddha isi anunta moartea... 247
XCV. Fierarul Chunda... 252
XCVI. Maitreya... 255
XCVII. Moartea lui Buddha... 259

    CONCLUZIE

XCVIII. Cele trei personalitati ale lui Buddha... 267
XCIX. Scopul fiintei    ... 270
C. Lauda tuturor Buddha... 274

Fragment:

    Dar, in lucrurile care se schimba fara incetare, se ascunde adevarul. Adevarul confera lucrurilor realitate. Adevarul este imuabil in schimbare.
    
Si adevarul doreste sa se arate; adevarul nazuieste sa devina constient; adevarul se straduieste sa se cunoasca pe sine.
    
Adevarul exista in piatra, caci piatra exista cu adevarat, si nu este putere in lume, divinitate, om sau demon care sa poata face ca ea sa nu existe. Dar piatra nu este constienta.
    
Adevarul exista in planta si viata ei poate sa capete expansiune: planta creste, infloreste si face fructe. Frumusetea ei este minunata, dar planta nu este constienta.
    
Adevarul exista in animal: el se misca si percepe lucrurile din jur; distinge si invata sa aleaga. Animalul are o constiinta, dar inca nu e constiinta adevarului. Este numai constiinta eului.
    
Constiinta eului orbeste ochii mintii si ascunde adevarul. Aceasta este originea greselii, sursa iluziei, samanta pacatului.
    
Eul genereaza egoismul. Nu exista rau care sa nu provina din eu. Nu exista nedreptate care sa nu fie produsa de afirmarea eului.
    
Eul este principiul urii, nedreptatii si calomniei, al insolentei si indecentei, al furtului si al escrocheriei, al impilarii si al varsarii de sange. Eul este Mara, ispita, raufacatorul, cel ce face rau.
   
Eul ademeneste prin placeri. Eul fagaduieste un paradis feeric. Eul este valul lui Mara seducatorul. Dar placerile eului sunt lipsite de realitate, labirintul sau paradiziac este drumul infernului, iar frumusetea lui oare se ofileste aprinde flacarile dorintei oare nu poate fi satisfacuta niciodata.
    
Cine ne va elibera de tirania eului? Cine ne va salva de suferinte? Cine ne va aseza intr-o viata plina de fericire?
    
Totul este vicisitudine in lumea peste care domneste samsara. vicisitudine si suferinta. Dar fericirea adevarului este mai mare decat toate vicisitudinile. Adevarul daruieste pace spiritului agitat, invinge greseala, stinge flacarile dorintei si duce la nirvana.
    
Preafericit este cel ce a gasit pacea nirvanei! Este calm in lupte si in framantarile vietii; este la adapost de orice schimbare; sfideaza nasterea si moartea; ramane indiferent la suferintele vietii.
    
Preafericit este cel ce si-a intrupat adevarul, caci si-a atins scopul si e una cu adevarul. Este invingator fara sa poata fi ranit; e glorios si fericit fara sa poata suferi; e puternic chiar si cand ar cadea strivit sub povara trudei sale; e...

   
Se mai spune, daoa adoptam aoest argument, ca nu exista creator, destinul este oeea oe este si ca nu exista cauzalitate. Atunci, de ce e nevoie sa ne modelam viata si sa ne facem calcule in vederea unui sfarsit?
    
Tocmai de aceea zicem ca toate lucrurile existente au o cauza. Totusi, creatorul nu este nici Ishvara, nici Absolutul, nici eul, nici hazardul fara motiv, ci propriile noastre fapte produc rezultate bune sau rele.
     
Intreaga lume este supusa legii cauzalitatii si cauzele care actioneaza nu sunt straine de spiritul nostru, caci aurul din care este facut pocalul tot aur este.
    
Sa renuntam, asadar, la erezia de al adora si a ne ruga lui Ishvara; sa nu ne pierdem in speculatii zadarnice despre subtilitati fara folos; sa renuntam la eu si la egoism si, de vreme ce toate lucrurile sunt determinate de cauzalitate, sa facem permanent numai bine pentru ca binele sa rezulte din actiunile noastre".
    
Si Anathapindika a zia „Vad ca esti Buddha, cel Bine-cuvantat si cel Sfant, si vreau sa-mi deschid inima in fata ta. Dupa ce-mi vei auzi vorbele, sfatuieste-ma ce trebuie sa fac. Viata mea e numai munca si, dobandind o mare bogatie, sunt coplesit de griji. Totusi, munca imi face placere si ma implic total. Am multi oameni in slujba mea si viitorul lor depinde de succesul infaptuirilor mele.
    
Dar ti-am auzit discipolii laudand fericirea eremitului si denuntand instabilitatea lumii. «Sfantul», zic ei, «a renuntat la regatul si la mostenirea lui si a descoperit calea drep¬tatii, daruind astfel lumii exemplul a ceea ce trebuie sa faca pentru a atinge nirvana».
    
Sufletul meu nazuieste sa faca bine si sa fie o binecuvantare pentru toate fiintele frati ai mei. Spune-mi, te implor, trebuie sa renunt la bogatia mea, la casa mea si la negotul meu si, asemenea tie, sa ratacesc fara camin ca sa dobandesc fericirea suprema a unei vieti religioase?"
    
Buddha a raspuns: „Fericirea suprema a vietii religioase poate fi dobandita de orice om care paseste pe nobila cale cu opt brate. Cel care se ataseaza de bogatie ar face mai bine sa renunte la ea decat sa-i permita sai otraveasca inima; dar cel care se ataseaza de avutie si care, avand bogatia, o foloseste in mod corect va fi o binecuvantare pentru fiintele frati ai lui.
    
Cu adevarat iti spun tie, pastreazati conditia de viata si trudeste din greu la negotul tau. Nu viata, bogatia si puterea fac omul sclav, ci atasamentul fata de viata, bogatie si putere.
    
Acel bhiksu care se retrage din lume ca sa duca o viata de placeri nu va avea niciun castig. Caci o viata de trandavie este ceva dezgustator si trebuie sa dispretuim lipsa de energie.
    
Legea lui Tathagata ii cere omului nu sa rataceasca fara camin sau sa renunte la lume, daca nu simte aceasta vocatie, ci sa se elibereze de iluzia eului, sasi purifice inima, sa renunte la setea de placeri si sa duca o viata neprihanita.
    
Si, orice ar face un om, daca ramane in lume ca mestesugar, negustor sau dregator al regelui ori se retrage din lume si se consacra unei vieti de meditatie religioasa, s-o faca din toata inima; sa fie harnic si energic si, daca se aseamana cu lotusul care, desi creste in apa, nu are contact...


... vointa si gandurile slabe - acest om indolent si inutil nu va gasi niciodata calea iluminarii.
    
Cel ce se iubeste sa vegheze cu grija asupra lui insusi; adevarul il pazeste pe cel care se pazeste.
    
Cel ce se poarta asa cum ii invata pe ceilalti sa faca, fiind el insusi infranat, poate sa-i faca si pe ceilalti sa fie la fel; cu adevarat, este greu sa te infranezi pe tine insuti.
    
Daca, intr-o batalie, un om invinge de o mie de ori o mie de oameni si altul se invinge pe sine, acesta din urma este cel mai mare dintre invingatori.
    
Este obiceiul nesabuitilor, laici sau membri ai clerului, sa gandeasca: „Fac asta. Ceilalti trebuie sa-mi fie supusi. in cutare sau cutare situatie, trebuie sa am rolul principal". Nesabuitilor nu le pasa de datoria ce trebuie indeplinita sau de scopul ce trebuie atins, ci se gandesc numai la ei. Totul trebuie sa slujeasca ca piedestal pentru vanitatea lor.
    
Actiunile rele si faptele care ne dauneaza noua insine sunt usor de facut; ceea ce este profitabil si bun e foarte greu de indeplinit.
    
Omul sa faca ceea ce trebuie facut; si cu tarie.
    
Din pacate, curand, acest corp va zacea in pamant, dispretuit, fara a mai intelege, ca o buturuga inutila; totusi, gandurile noastre vor dainui. Vor fi gandite din nou si vor produce fapte. Gandurile bune vor produce fapte bune; gandurile rele vor produce fapte rele.
    
Zelul este calea spre nemurire; indiferenta este calea spre moarte. Cei zelosi nu mor; indiferentii sunt ca si cum ar fi deja morti.
    
Cei ce-si inchipuie oft gasesc adevarul in neadevar si vad neadevarul in adevar nu vor ajunge niciodata la adevar, ci vor urma dorinte desarte. Cei ce recunosc adevarul in adevar si neadevarul in neadevar vor ajunge la adevar si vor urma dorinte veritabile.
    Asa cum ploaia patrunde brusc intr-o locuinta prost acoperita, pasiunea patrunde in mintea care nu judeca. Asa cum ploaia nu patrunde intr-o casa bine acoperita, pasiunea nu patrunde intr-o minte care judeca bine.
    
Fantanarii conduc apa acolo unde le place, armurierii mesteresc sageata, dulgherii curata o buturuga, oamenii intelepti se modeleaza singuri; oamenii intelepti nu sovaie intre lauda si dezaprobare. Dupa ce au auzit Legea, devin senini, ca un lac adanc si linistit.
    
Daca cineva vorbeste sau actioneaza cu gand rau, durerea il urmeaza asa cum roata urmeaza pasul boului care trage caruta.
    
E mai bine sa nu facem o fapta rea, caci omul se va cai dupa aceea; e mai bine sa facem o fapta buna, deoarece nu ne vom cai ca am facut-o.
    
Cel ce a comis un pacat, sa nul repete; sa nu se complaca in pacat; durerea e rodul raului. Cel ce face bine, sa continue, sai placa sa faca asta; fericirea este rodul binelui.
    
Nimeni sa nu gandeasca cu usuratate la rau, zicand in sinea lui: „Nu va veni la mine". Asa cum picaturile de apa care cad umplu vasul, cel nesabuit se lasa napadit de rau, chiar daca il culege putin cate putin.
    
Nimeni sa nu vorbeasca cu usuratate despre bine, zicand in sinea lui: „Niciodata nu se va apropia de mine". Asa cum un...

    
Cu siguranta ca, daca as fi fost unul care ar fi nutrit ganduri cum ar fi «eu voi conduce comunitatea» sau «comunitatea depinde de mine», ar fi trebuit sa dau instructiuni pentru tot ce priveste comunitatea. Dar Tathagata, Ananda, nu crede ca el trebuie sa conduca comunitatea sau ca aceasta este dependenta de el.
    
Si, atunci, de ce ar lasa Tathagata instructiuni despre ceva ce ar privi comunitatea?
    
Am imbatranit acum, Ananda, si sunt impovarat de ani. Calatoria mea se apropie de sfarsit, am ajuns la totalitatea zilelor mele, voi implini optzeci de ani.
    
Asa cum un car uzat nu mai merge decat cu mare greu¬tate, corpul lui Tathagata nu mai poate sa paseasca decat cu foarte multa grija.
    
Cand, incetand de a mai fi preocupat de orice lucru exterior, se va cufunda intr-o ferventa meditatie sufleteasca, fara legatura cu niciun obiect corporal, abia atunci trupul lui Tathagata se va simti in largul lui.
    
De aceea, Ananda, fiti lampi pentru voi insiva. Bizuiti-va pe voi insiva, nu pe vreun ajutor exterior.
    
Tineti-va cu fermitate de adevar ca de o lampa. Cautati eliberarea numai in adevar. Nu cereti ajutorul decat voua insiva.
    
Si cum, Ananda, oare poate sa fie un frate lampa pentru el insusi, sa se bizuie numai pe el si nu pe ajutor exterior, sa se tina ferm de adevar ca de propria lampa si sa caute mantuirea numai in adevar, fara sa ceara ajutorul nimanui decat lui insusi?
    
Pentru aceasta, Ananda, fratele, deoarece salasluieste intr-un corp, sa considere acest corp astfel incat, fiind energic, atent si hotarat, sa poata, oat timp traieste in lume, sa invinga durerea oare apare din dorintele corpului.
    
In timp ce este supus senzatiilor, sa continue sa considere senzatiile astfel incat, fiind energic, atent si hotarat, sa poata, in aceasta lume, sa invinga durerea care provine din senzatii.
    
La fel, cand gandeste, rationeaza sau simte, sa considere aceste ganduri in asa fel incat, fiind energic, atent si hotarat, sa poata, in aceasta lume, sa invinga durerea care provine din dorinta sau din idei, din rationament sau din sentiment.
    
Cei care, acum sau dupa moartea mea, vor fi o lampa pentru ei insisi, bizuindu-se numai pe ei insisi si fara sa conteze pe vreun ajutor exterior, ci, tinandu-se de adevar ca de o lampa si cautandu-si mantuirea numai in adevar, nu vor cere ajutor decat de la ei insisi, acestia, Ananda, dintre toti bhiksu, vor ajunge la adevarata inaltare sublima. Dar tre¬buie sa fie insetati de cunoastere".

    XCIV. BUDDHA ISI ANUNTA MOARTEA

    
Tathagata ia zis lui Ananda: „Pe vremuri, Ananda, Mara cel rau sa apropiat de trei ori de sfantul Buddha ca sa-l ispiteasca.
    
Cand Bodhisattva a parasit palatul, Mara se afla la poarta si l-a oprit: «Nu pleca!», a strigat Mara..


Nr. de pagini: 280
Anul aparitiei: 2018

OPINIA CITITORILOR