Romanul pe care il ai acum in mana te invita intr-un periplu inapoi in timp si te face partas al pustiului cel plin de taine, te aduce langa fiecare personaj, fiecare personalitate, intelegand alaturi de ei ce inseamna propria deschidere a inimii, ce inseamna sa fii in dragoste.

In zilele acelea nu adormea, ci se framanta cumplit cautand parca innebunit chipul ei. %u0218i il gasea. Cel mai adesea il gasea reflectat langa nufarul albastru care ii devenise confident. Era chipul de care se indragostise in joia aceea, la fantana: scaldat in soare, jovial, nevinovat, dulce, completat desavarsit de un ras de copil caruia tocmai i-ai castigat fidelitatea. Insa dupa ce se desfata in felul acesta de ea, linistit, putea fi vazut tulburand apa cu mana [...]: „Nici un folos n-aduci celor ce te iubesc. Pe toti ii amagesti cu placerile. Vai de cel care te iubeste si care este iubit de tine: toata bucuria lui se preface in strigat de durere...”.