Dobrogea are un loc deosebit in inimile romanilor, iar aceasta se datoreaza si faptului ca aceasta regiune a fost binecuvantata de Dumnezeu cu prezenta nu numai a Sfintilor Apostoli Andrei si Filip, ci si cu o multimer de sfinti martiri, cuviosi si ierarhi, dintre care amintim doar pe Sfintii Zotic, Atal, Camasis si Filip de la Niculitel, Sfintii Epictet si Astion, Sfantul Dionisie Exiguul, Sfantul Bretanion, Sfantul Teotim, episcopul Tomisului, Sfantul Ioan Cassian si alti „calugari sciti”.

Dimensiunile urmelor catedralelor de la Noviodunum, Halmyris, Istria, Tomis si din celelalte cetati antice dobrogene, precum si prezenta, in perioada bizantina, a nu mai putin de 14 episcopii in acest teritoriu constituie suficiente motive pentru interesul aratat de istoriografia romaneasca, atat laica, cat si bisericeasca, acestui binecuvantat colt de tara.
Dobrogea a ramas peste timpuri un model de convietuire interetnica si interconfesionala, iar existenta pana aproape de inceputul secolului XIX a Mitropoliilor Proilaviei si Silistra, sub stapanire otomana, o demonstreaza.

Urmare Razboiului de Independenta si prin Tratatul de pace de la Berlin din vara anului 1878 se recunoaste independenta Romaniei, i se recunosc Dobrogea, Delta Dunarii, Insula Serpilor si se specifica faptul ca linia de frontiera cu Bulgaria sa porneasca in continuarea Dunarii, astfel incat sa cuprinda populatia compacta romaneasca din aceste zone, iar partea din sud, Cadrilaterul sa revina Bulgariei.
In acest context, la 14 noiembrie 1878, Dobrogea a reintrat oficial in componenta statului roman modern. 1878 reprezinta inceputul unor procese profunde de transformare a tarii si in special a acestui vechi, dar proaspat teritoriu al patriei.
Iata argumentul pentru cea dintai borna a perioadei stabilite ca obiect de studii pentru cercetarea noastra, iar 1923 reprezinta cealalta borna, fiind anul reinfiintarii Episcopiei Constantei, mai exact la 30 martie 1923, cand Ilarie Teodorescu este ales episcop al Constantei, anticul Tomis, fiind instalat la 21 mai acelasi an.

Perioada supusa studiului reprezinta cei 45 ani scursi de la reintrarea Dobrogei in granitele romanesti, de la instalarea administratie romane, pana la reinfiintarea vechii Episcopii a Tomisului. Aceste doua evenimente deosebite in viata dobrogeana, prin importanta lor atat de evidenta, contureaza de la sine o etapa in istoria Dobrogei.
Restrangerea temei cercetate s-a impus cu necesitate, prin urmare, atat titlul, cat si continutul lucrarii reflecta acest aspect. Restrangerea am realizat-o prin delimitarea temporala, cu incadrarea precisa a perioadei de cercetare investigate intre anii 1878-1923, care, alaturi de delimitarea spatiala la sudul Dobrogei, judetul Constanta, respectiv ceea ce formeaza in prezent Arhiepiscopia Tomisului, ne va permite o cercetare, daca nu exhaustiva, cel putin mai cuprinzatoare si in profunzime.
Dupa cum am precizat din chiar titlul lucrarii, problematica studiului o reprezinta lacasurile de cult edificate atunci. Drumul parcurs de la viata bisericeasca dobrogeana in perioada circumscrisa, la delimitarea mai stricta, la care am ajuns in prezent, s-a impus de la sine, pe parcursul elaborarii tezei de doctorat, datorita, in primul rand, materialului extrem de bogat descoperit si utilizat pentru prima data intr-o lucrare stiintifica, iar, in al doilea rand, curiozitatii de a ne apleca asupra comunitatilor locale, pe care le-am mai vizitat cu ocazia studiilor efectuate cu privire la aromanii din aceasta zona.

Mentionez ca, din cadrul domeniului Teologie, am ales subdomeniul Teologie istorica datorita interesului pe care mi l-a suscitat acesta inca din perioada studiilor de licenta, titlul tezei de licenta fiind Imperiul vlaho-bulgar in contextul politic si religios al timpului sustinuta la Facultatea de Teologie Ortodoxa din cadrul Universitatii Bucuresti, sesiunea iunie 2003. Interesul pentru istorie l-am putut manifesta si in timpul cursurilor de la Masteratul Istoria si civilizatia Marii Negre in Antichitate si Evul Mediu din cadrul Facultatii de Istorie si Stiinte Politice din Universitatea „Ovidius” – Constanta, absolvite in anul 2006.

Tema de cercetare se incadreaza in contextul cercetarilor stiintifice din domeniul teologiei istorice, in special in zona de interes stabilita de parintele coordonator prof. univ. dr. Nechita Runcan, care incearca, atat prin munca proprie, cat si prin aportul doctoranzilor pe care ii indruma, sa asaneze sursele de informare, scotand la iveala realitatile vietii bisericesti dobrogene din epoca moderna si contemporana, ceea ce constituie totodata insemnatatea si importanta cercetarii noastre.
Indreptarea atentiei, in cercetarea de fata, catre zona Dobrogei mi-a fost facilitata de cursurile de la Masteratul amintit mai sus, dar si de perioada studiilor de doctorat, finalizate prin sustinerea tezei Aromanii din Romania. Nume de persoane, in anul 2009, sub indrumarea prof. univ. dr. Mile Tomici, stiut fiind faptul ca majoritatea aromanilor din Romania locuiesc in judetele Constanta si Tulcea, cercetarile pe teren oferindu-mi posibilitatea familiarizarii cu multe dintre satele dobrogene. Acest lucru il consider util in continuare, in vederea realizarii unei radiografii la fata locului a situatiei bisericilor care s-au construit in perioada care ne intereseaza, prin studierea directa, in cadrul cercetarilor pe teren a pisaniilor acestora si, eventual, a arhivelor lor.

Cercetarea propusa are avantajul faptului ca in perioada respective arhivele erau constituite si pastrate cu oarecare atentie, ceea ce ofera accesibilitate la izvoare, dar, totodata, prezinta si un dezavantaj prin numarul foarte mare de publicatii si documente de arhiva din perioada de referinta, a caror parcurgere in cautarea informatiilor importante necesita timp indelungat, existand riscul ca cercetarea sa devina plictisitoare, prin ponderea cantitativa si nu atat calitativa a sesiunilor de cercetare.
Avand in vedere precizarile de mai sus privind incadrarea temei in contextul istoric, precizez ca prin prezenta cercetare intentionez sa stabilesc reperele istorice esentiale ale lacasurilor de cult ridicate in judetul Constanta in perioada 1878-1923, ceea ce a constituit si scopul cercetarii din perioada studiilor doctorale in cadrul Scolii Doctorale de Teologie de la nivelul Universitatii „Ovidius” din Constanta, din perioada 2013-2018, sub coordonarea Pr. prof. univ. dr. Nechita Runcan, ale carei roade sunt prezentate in cele ce urmeaza.

Obiectivele cercetarii stiintifice au fost urmatoarele:
- primul obiectiv – sa asigur realizarea unei documentari profunde in domeniul de cercetare propus;
- al doilea obiectiv – sa utilizez metodele de lucru alese, respective analiza documentelor, studiul documentelor si studiul de caz, asa cum am amintit mai sus;
- al treilea obiectiv – sa dovedesc, prin intermediul numarului de biserici ctitorite in perioada de referinta, ca viata bisericeasca constanteana a inflorit dupa reintoarcerea Dobrogei la Patria Mama;
- consemnam aici o concluzie pe care nu am creionat-o ca obiectiv de la inceputul cercetarii, dar care s-a cristalizat in decursul elaborarii lucrarii noastre, anume faptul de necontestat ca Biserica Ortodoxa Romana si Romania au dat dovada de acceptare a celor de alt neam si alta credinta, de ajutorare a acestora, nu doar sporadic, punctual si intamplator, ci sistematic si chiar institutional.

Semnificatia si importanta cercetarii propuse rezida in cunoasterea, in amanunt a vietii bisericesti dobrogene in perioada 1878-1923, precum si in validarea sau invalidarea ipotezelor de lucru implicate de obiectivele enuntate mai sus.
Nadajduiesc ca paginile urmatoare dovedesc ca am atins, macar in parte, dezideratele stabilite la inceputul demersului.(…)
Doresc sa multumesc pentru sprijinul acordat Inaltpreasfintului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, pr. prof. univ. dr. Nechita Runcan pentru indrumare si rabdare, precum si membrilor comisiei de doctorat pr. prof univ. dr. Ioan Moldoveanu, pr. prof univ. dr. Ionel Ene si pr. conf. univ. dr. Claudiu Constantin Cotan pentru recomandari. Tot aici, tin sa arat recunostinta fata de sprijinul neconditionat pe care mi l-a acordat domnul Ionut Druche, precum si fata de personalul ce activeaza in cadrul Arhivei Arhiepiscopiei Tomisului, respectiv doamna Paulina Jecu si domnul Flaviu Prescornitoiu pentru sprijinul acordat in demersul de cercetare a documentelor pe care le pastreaza si pe care le au in grija.
Totodata, multumirile mele se indreapta spre familia mea, care mi-a oferit sprijin, rabdare si dragoste.

An aparitie: 2020

OPINIA CITITORILOR