Traducerea Sfintei Scripturi in limba, proprie fiecarui popor a constituit inca din vechime o preocupare deosebita a Bisericii, pentru ca mesajul evanghelic sa poata fi impropriat cu fidelitate de fiecare, credincios in parte. Sa ne aducem aminte ca Sfantul Duh, la Sarbatoarea Cincizecimii, a sfintit limbile neamurilor, facandu-le vase vrednice sa. primeasca si sa marturiseasca pe Dumnezeu-Cuvantul in specificitatea cuvintelor lor. Pentru aceasta, inca din primele secole, traducerea Sfintei Scripturi in diferite limbi a fost inteleasa ca o lucrare principala a Bisericii, prin care Cuvantul lui Dumnezeu se facea accesibil fiecarui popor, in propriul sau grai. Putem spune ca traducerea textelor sfinte de alte popoare, in limba lor proprie, a constituit si pentru poporul roman un indemn staruitor lao lucrare majora. Astfel, dupa mai multe eforturi premergatoare, biruinta limbii romane in scris a culminat cu prima traducere integrala in limba romana a Bibliei sau a Sfintei Scripturi, in anul 1688, traducere cunoscuta in istorie cu denumirea de Biblia de la Bucuresti, Biblia lui Serban sau Biblia de la 1688. Editia princeps a fost tradusa din greceste si tiparita din initiativa si cu cheltuiala domnitorului Serban Cantacuzino al Tarii Romanesti; dar si cu staruinta logofatului Constantin Brancovealiu, care va fi urmasul la domnie al lui Serban Cantacuzino. Lucrarea a fost tiparita cu osteneala dascalilor Serban si Radu Greceanu si a episcopului Mitrofan al Husilor; acestora li s-au adaugat episcopul Gherman de Nissa, stolnicul Constantin Cantacuzino si patriarhul Dositei al Ierusalimului, care· semneaza prefata dedicata domnitorului. Din cuvantul introductiv al dornnitorului aflam ca' aceasta traducere a Bibliei s-a facut cu binecuvantarea Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, la acea data Biserica Ortodoxa Romana nefiind inca autocefala. Vechiul Testament a fost tradus dupa originalul grecesc al Septuagintei tiparit la Frankfurt, dar au fost luate in considerare si traducerea latina Vulgata, precum si traducerea slavona. S-a tinut seama, desigur, si de traducerile romanesti de mai inainte: cele ale lui Coresi, Palia de la Orastie (1582), Noul Testament de la Balgrad (1648) si cartile biblice utilizate in timpul slujbelor liturgice (Psaltirea, Apostolul si Evanghelia). Prefetele si textul biblic au fost imprimate cu litere chirilice marunte, asezate pe doua coloane (exceptie facand prefetele si cele doua postfete). Aceasta editie cuprinde, alaturi de cartile canonice, si cartile care formeaza in Biserica Ortodoxa grupul adaosurilor i, anaghinos-comena" sau "bune de citit". Capitolele nu sunt precedate de titluri care sa indice cuprinsul pericopelor, insa, sub' raportul artei tipografice, aceasta prima Biblie romaneasca - opera de proportii considerabile,


Nr. de pagini: 1430
Anul aparitiei: 2008