Am sa va povestesc azi, dragii mei, basmele fermecate ale marii. A fost odata... Pe vremea cand apele marii nu erau nici asa sarate, nici asa furtunoase, pe vremea cand si pestii se adunau de buna voie in varsele pescarilor, a fost un imparat batran, batran ca lumea si poate mai batran... Era atat de batran, ca nu mai vietuia din neamul lui decat o stranepoata, Heracleea, incolo nimeni... Batran, ce mai!... Mai garbovit si mai batran nici ca se poate. Si imparatul era chiar imparatul marilor; dar se trasese aici, in marea noastra. Si, de facuse acest lucru, avea un temei bun. Pentru ca trebuie sa adaug ca Heracleea, nepoata lui, era un drac de fata, dulce, cu ochi focosi si se nascuse cu o vraja. Mai bine zis, cand se nascuse, venise langa patul ei o ursitoare si, chipurile, o sortise bine. Ca ii urase sa aiba: "ochi adanci ca noptile, lucitori ca stelele, mangaiosi si dragastosi si cine i-o privi sa ii cada pe loc dragi". Doamne, si astfel, precum graise ursitoarea, s-a si intamplat! Crescuse Heracleea mare si frumoasa, cu par balai pe umeri, pana aproape de calcaie, cu ochii verzi, strapungatori ca acele in inimile infocate ale voinicilor. Iar graiul... Sa va spun si graiul? Cuvantul ei era ca sopotul cel moale al valurilor pe nisip, ca adierea vantului in noptile de vara sau ca mireasma imbatatoare a florilor de pe campie. Asa era... Si cine o privea numai o data pe Heracleea cadea bolnav de dragoste. Cadea bolnav si gata. Tanjea... Si o cerea indata de nevasta. Ba se iscau si certuri si razboaie. Si imparatul, precum era batran, nu mai putea nici el, sarmanul, sa tina piept. Si atunci, ce s-a gandit? Sa vie, sa se traga aci in marea noastra linistita. Ca, vedeti voi, pe vremea ceea, marea era inchisa si despartita de celelalte mari. Avea un prag inalt si drept, ce statea ca o stavila in calea apelor din asfintit; nu cum e azi... Nr. de pagini: 120 Anul aparitiei: 2009