Barrayar. Roman distins cu premiile HUGO si LOCUS 1992

Abia casatorita, Cordelia Vorkosigan se asteapta la o viata de familie fericita, in timp ce incearca sa se adapteze traiului pe o noua planeta si sa inteleaga ciudatele obiceiuri de pe Barrayar.

Linistea ii e curand tulburata de un atentat care pune in pericol nu doar vietile celor doi soti, ci si pe cea a copilului lor nenascut. Dar sotia regentului Aral Vorkosigan e o luptatoare si nu se va da batuta...

Pentru ca...

... Barrayar incheie povestea din Cioburi de onoare, care ii are ca protagonisti pe Cordelia Naismith si Aral Vorkosigan.

... Barrayar este o carte care te tine cu sufletul la gura, de la prima pana la ultima pagina.

... Lois McMaster Bujold reuseste sa construiasca unul dintre cele mai puternice personaje feminine ale literaturii SF din toate timpurile, fara a neglija personajele secundare care devin, si ele, din ce in ce mai bine conturate.

                                                                                                                    Michael Haulica


Mi-e teama.

Mana Cordeliei impinse intr-o parte draperia de la fereastra salonului aflat la etajul al doilea al Casei Vorkosigan. Privi in jos la strada insorita. O masina lunga si argintie tocmai oprea pe aleea semicirculara care ducea la porticul din fata casei, franand in dreptul gardului de fier forjat si al arbustilor importati de pe Pamant. Masina guvernamentala. Usa compartimentului din spate, pentru pasageri, aluneca in sus, lasand sa iasa un barbat in uniforma verde. Desi nu vedea prea bine din locul in care statea, Cordelia il recunoscu pe comandantul Illyan, cu parul lui castaniu si, ca de obicei, fara chipiu. Intrand sub portic, ii iesi din raza vederii. Cred ca nu-i nevoie sa-mi fac griji de-adevarate/ea pana nu vine Securitatea Imperiala dupa noi in miez de noapte. Dar un reziduu de spaima ii ramase, ascuns adanc in pantece. De ce-oi fi venit eu pe Barrayar? Ce mi-am facut cu mana mea, ce-am facut cu viata mea?

Pasii grei ai cuiva Incaltat In bocanci rasunara de pe hol, apoi usa salonului se deschise cu un scartait. Sergentul Bothari Isi strecura capul Inauntru si mormai satisfacut ca o gasea acolo:
- Milady. Ora de plecare.
- Multumesc, sergent.
Lasa draperia sa cada inapoi, intorcandu-se sa se mai priveasca pentru ultima data in oglinda montata in perete, deasupra sernineului arhaic. Greu de crezut ca oamenii de

- Publicata in ianuarie 2014
- traducere din limba engleza de Ona Frantz
- hardcover, 432 p, 140x210