Aspiraţia. Rugăciunea şi Japa. Yoga. Meditaţia - Sri Aurobindo, Mama. Aspiraţia. Rugăciunea şi Japa. Adevărata aspiraţie vine de la psihic; cu un vital purificat şi supus psihicului aspiraţia devine mai intensă, dar dacă vitalul nu este pur, reacţia este de intensitate rajasică, de neastâmpăr, nerăbdare, depresie şi dezamăgire. Pentru a ajunge la adevăr şi esenţă trebuie să fim pregătiţi să renunţăm mai întâi la orice formă de ataşament. Nu renunţarea exterioară este cea mai importantă, ci renunţarea interioară... Rugăciunea ne ajută să stabilim mai întâi o legătură pe un plan mai jos, unde încă mai există egoism şi amăgire; însă după o vreme vom putea să depăşim acest plan şi să ne înălţăm spre adevărul spiritual. Sufletul se îndreaptă spre Sufletul-Mamă cu toate neîmplinirile şi speranţele lui, iar Mama Divină caută să îl aline cu iubirea care îi izvorăşte din inimă. Acesta este locul în care iubirea este la ea acasă, locul în care ne întoarcem din peregrinările noastre, unde ne aflăm în sfârşit odihna. Aspiraţia e cea mai importantă; un univers încremenit în perfecţiune eternă ar fi lipsit de bucuria progresului. Yoga nu poate fi urmată fără o deşteptare prealabilă a întregii noastre fiinţe la o altă existenţă, mai spirituală, mai vastă.... vorbim de Yoga, dar în altă parte o vom numi altfel, raţiunea de a trăi, de exemplu. Iar cei aplecaţi spre religie pot să-i spună altfel, Prezenţa Divină, de pildă. Numărul orelor pe care le petreci meditând nu este neapărat un indiciu al progresului spiritual. Adevăratul progres apare abia atunci când vei constata că eşti în stare să meditezi fără ca acest lucru să ţi se pară un efort. Odată ajuns la acest nivel ai să vezi că este mai dificil nu să meditezi, ci să te opreşti din meditat; devine tot mai greu să nu mai meditezi, să nu te mai gândeşti la Divinitate, să te întorci la conştiinţa obişnuită.