Caracteristica a identitatii Bisericii, dupa cuvintele Mantuitorului Hristos:„Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii” (Ioan 4, 13), filantropia, conform etimologiei ei, este orientata spre exterior, extinzandu-se si imbratisand intreaga umanitate. In orice societate, din totdeauna si de pretutindeni, au existat dificultati sociale, a caror rezolvare a impus din partea autoritatilor religioase sau laice analiza, identificarea si aplicarea mijloacelor caritabile sau filantropice de ajutorare a aproapelui.In Romania, activitatile sociale coordonate sistematic de Biserica pot fi urmarite dinainte de secolul al XVI-lea, ca filantropie organizata cu precadere in manastiri. Constituirea statului modern, dar mai ales secularizarea averilor bisericesti si infiintarea de institutii socio-medicale ale statului au limitat, treptat, opera directa de caritate crestina, Biserica indeplinindu-si insa, in continuare, misiunea de sustinere si promovarea a asistentei sociale. Dupa 1989, Biserica Ortodoxa Romana a elaborat si desfasurat numeroase proiecte social-filantropice, prin care a furnizat servicii sociale primare si specializate, servicii de ingrijire social-medicala, a creat retele-suport pentru persoane sau grupuri sociale in dificultate, a infiintat si administrat institutii de asistenta sociala si medico-sociala, proprii sau in parteneriat cu organisme publice si private, a participat activ la elaborarea si aplicarea politicilor si strategiilor sociale la nivel local sau national. Desi erau foarte bine organizate la nivelul Patriarhiei Romane, prin sectoare Social-Filantropice si de Misiune, centre eparhiale, protopopiate si parohii, nominalizarea expresa a acestora ca furnizori de servicii sociale a fost reglementata legal abia in 2004. In acest nou context al dezvoltarii activitatilor social-filantropice in Biserica, problematica cercetarii si evaluarii programelor sociale era nu doar o necesitate impusa de legislatia in vigoare, ci si o responsabilitate. Prin urmare, lucrarea doamnelor Rodica Tugui si Daniela Tigmeanu, Asistenta sociala in Biserica. Evaluari si cercetari in cadrul programelor sociale ale Bisericii Ortodoxe Romane, aparuta la Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, este o contributie importanta pentru continuarea si dezvoltarea acestui proces, pentru o mai buna structurare a metodelor socio-filantropice ale Bisericii, pentru cercetarea si evaluarea programelor sociale desfasurate, in proiect sau in curs de desfasurare. Cartea prezinta in primul capitol structurile administrativ-organizatorice furnizoare de servicii sociale ale Bisericii Ortodoxe Romane, insistand asupra sistemului de asistenta sociala organizat in Arhiepiscopia Craiovei. Capitolul al doilea evalueaza impactul pe care doua proiecte de amploare ale Patriarhiei Romane, privind problematica HIV/SIDA si de prevenire a violentei in familie, l-au avut, pe de o parte, in randul organizatorilor si a celor care l-au implementat (asistenti sociali, preoti si profesori), si pe de alta parte, in randul grupurilor-tinta al respectivelor proiecte. Proiectele„Asistenta sociala in mediul rural” si„Sustenabilitate si calitate– solutii pentru credibilitate” desfasurate in Arhiepiscopia Craiovei sunt evaluate in cel de-al treilea capitol al cartii. Evaluarea si cercetarea programelor sociale ale Bisericii Ortodoxe Romane prin intermediul acestei lucrari a doamnelor Rodica Tugui si Daniela Tigmeanu pot fi considerate un bilant al acestor activitati, o incurajare, dar si un indemn la intensificarea procesului de imbunatatire a serviciilor social-filantropice pe care Biserica le desfasoara.

Nr. de pagini : 300
Anul aparitiei : 2011

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review