Diferite ca voce, ritm si intensitate, cele noua povestiri semnate Tennessee Williams si cuprinse in acest volum sunt un deliciu literar ce merita savurat pe indelete.

Proza scurta a lui Tennessee Williams este o revelatie pentru cititorul familiarizat doar cu opera sa dramaturgica, pentru care a fost si este in mod special elogiat. Povestirile cuprinse in acest volum demonstreaza mana remarcabila de prozator a scriitorului american si totodata sunt o oglinda a tumultului emotional care le-a dat nastere. Personajele lui Tennessee se lasa prada dorintelor carnale, pulsiunilor, intr-un melanj de emotii si senzualitate, dar scriitorul reuseste intotdeauna, printr-o graitoare empatie, sa patrunda in inconstientul lor pentru a dezvalui mecanismele care le pun in miscare comportamentele. Povestiri precum Asemanarea dintre o cutie de vioara si un sicriu, Un brat sau Doi intr-o partida surprind prin delicatetea stilului si a abordarii sexualitatii, in timp ce Un 10 august fericit sau Implinita sunt o mostra veritabila de umor.

"Povestirile acestea oglindesc intr-un mod sclipitor si expresionist viata afectiva si plina de fantezie a lui Tennessee Williams. Ele sunt, pe rand, tulburatoare, emotionante si amuzante; si dau amploare viziunii tragice a lui Williams asupra vietii." The New York Times

"Povestirile lui Tennessee Williams au o puritate a limbajului si o profunzime emotionala iesita din comun, adesea necrutatoare, dinaintea carora, noi, ca simpli cititori, ne plecam cu deferenta." The Washington Post

Citeste un scurt fragment:

„Dupa un timp, maseurul negru s-a intors. Molfaind cuvintele poruncitor, l-a condus pe Burns, care tremura, inapoi in cabina unde isi lasase hainele. In absenta lui Burns, in incapere fusese adusa o masa alba cu rotile.

— Intinde-te aici, i-a zis negrul.

Burns s-a supus. Maseurul negru a turnat alcool pe trupul lui Burns, mai intai pe piept, apoi pe burta si pe coapse. Lichidul l-a invaluit cu totul, intepandu-l ca niste insecte. A suspinat usor si si-aincrucisat picioarele peste betesugul nestapanit al vintrelor sale. Apoi, fara niciun avertisment, negrul si-a ridicat palma neagra si a coborat-o cu un pocnet teribil in mijlocul burtii moi a lui Burns. Aerul a tasnit din gura omuletului cu un icnet, iar pentru doua, trei secunde n-a mai fost in stare sa inspire.

Imediat ce primul soc a trecut, l-a invadat o stare de placere. Il traversa ca un lichid de la un cap la altul si in scobitura furnicatoare a vintrelor. Nu indraznea sa se uite, dar stia ce fara doar si poate vedea negrul.”

mai putin

OPINIA CITITORILOR