"Ancheta asupra existentei ingerilor pazitori" abordeaza un subiect delicat si, acolo unde multi si-au pierdut credibilitatea, Pierre Jovanovic reuseste un adevarat tur de forta, folosind instrumentele investigatiei jurnalistice, obiective, prin excelenta, intr-un domeniu subiectiv… prin excelenta.
Punctul de plecare al acestei anchete pentru care autorul aproape ca a facut inconjurul lumii a fost o mare nedumerire a sa: cum se face ca a scapat"ca prin urechile acului" de la o moarte sigura, ce oare l-a"impins" sa se aplece la stanga cu o fractiune de secunda inainte ca un glont sa se indrepte asupra lui?!
Norocul? Coincidenta? Ori Providenta?



 Intr-o dupa amiaza de ianuarie, pe cand eram la Fremont, in inima Sillicon Valley-ului, terminasem de vizitat o unitate de asamblari de laptopuri Grid. Am urcat in masina de inchiriat impreuna cu prietena mea si in zece minute am reusit sa gasesc Autostrada 101 care ducea catre San Francisco. Pe autostrada, totul parea sa fie in regula, era o atmosfera linistita. Ziua era plina de soare si, pentru ca nu conduceam eu, priveam cum stralucesc camioanele acelea masive, tipic americane, cromate, pe care le depaseam. Dintr-o data, fara sa stiu pentru ce, m-am aplecat brusc spre stanga. In secunda urmatoare, un glont a trecut prin parbriz, chiar spre locul pasagerului din dreapta. Acolo unde stateam eu. O ora mai tarziu, dupa ce ni s-a luat declaratia (obligatorie pentru firma de asigurari) de catre Highway Patrol, care a incercat sa ne linisteasca spunandu-ne ca asa ceva se intampla mai tot timpul (era vorba de un lunetist, a sniper), m-am intrebat de ce oare m-am aruncat spre stanga INAINTE de impactul glontului. Mai tarziu, discutand cu alti ziaristi, am aflat ca nu sunt singurul caruia i s-a intamplat asa ceva. Alti confrati jurnalisti sau fotografi de presa mi-au povestit ca, in momentul in care parea inevitabil ca o sa moara, ceva inexplicabil intervenea si le salva viata, lucruri cu o probabilitate de unu la un milion. Cei mai multi dintre ei mi-au spus ca in acele momente parea ca timpul e suspendat si incepusera sa-si revada viata, cu senzatia ca sunt„in afara timpului”.
Pana la urma, ancheta asupra NDE1 a devenit un leitmotiv. Tineam neaparat sa aflu ce se intampla la momentul mortii. Dupa cateva saptamani de ancheta, aveam o mare dilema: daca plecam de la ideea, ca urmare a acestor cautari, ca exista viata dupa moarte, atunci textele religioase, despre care credeam ca sunt pline de inventiile stupide ale unor mosi din alte vremuri, sunt de fapt mult mai interesante.

1 din englezescul Near Death Experience, care inseamna“experienta la granitele cu moartea”.

Nu stiam ce sa mai cred. Inainte sa ma apuc de aceasta ancheta, asociam invierea lui Isus doar cu un weekend prelungit cu ocazia sarbatorilor de Paste.
Dar ce reprezentau toate acele experiente la granita cu moartea daca nu povestile unor invieri moderne? Chestia asta ma calca pe nervi in asa hal incat am facut ca toata lumea: am preferat sa uit, pentru ca ma obliga sa-mi bat capul prea mult. In plus, niciodata nu mi-a placut accentul pus pe suferinta de Biserica Catolica.
Pana intr-o seara, cand m-am izbit din nou de acelasi subiect. In timp ce ascultam o melodie de Jean-Louis Murat, despre Ingerul pazitor, m-am intrebat prosteste daca aveam si eu unul, idee care mi se parea pe cat de romantica, pe atat de tampita. Si unde nu ma trezesc, in mai putin de-o ora, ca dau intr-o librarie peste o carte despre Ingeri. Subiectul mi s-a parut interesant– chiar daca, la inceput, era vorba de un interes pur intelectual. Insa, cu cat eram mai pasionat de subiect, cu atat eram asaltat de semne, intr-o inlantuire de coincidente incredibile. Curiozitatea initiala a aprins fitilul unei bombe– am ajuns sa dau o avere pe carti -. Aveam senzatia ca, incetul cu incetul, intre mine si acest presupus Inger s-a instaurat un fel de dialog invizibil.


Formatul cartii: 16, 5 x 23, 5 cm
Numar pagini: 432
An aparitie: 2011