Ghid neobosit si entuziast, autoarea se strecoara, cu usurinia celui care se simte pretutindeni ca acasa, prin palate stralucite, bazaruri incarcate de minunaiii, muzee care-ii taie rasuflarea si catedrale semeie, zugravindu-ne toate cate le vede cand cu verva si umor, cand cu pioasa admiraiie. Gusturi, mirosuri, culori, sunete, senzaiii se amesteca intr-o invartejita simfonie a simiurilor, nelasandu-ne o clipa de ragaz intre doua calatorii. Iar undeva, bine tainuita in spatele urzelii narative, ghicim iubirea Anamariei Smigelschi pentru trecut, pentru acel„ieri“ din titlu, dinaintea caruia face o reverenia:„Nu-mi plac orasele futuriste care cresc din soluri mustind de petrol si dolari, insulele artificiale desenate pe ocean in forma de palmieri si enormele turnuri rasucite in spaiiu infrangand toate legile echilibrului si ale logicii. Trecutul insa ma pasioneaza, civilizaiiile antice, misterioase imi taie respiraiia, la fel locurile calcate de oameni vechi, slefuite cu palma, ridicate cu puterea miniii“.

Zeiia Ganga, din nemarginita-i graiie, a turnat apa in capul zeului. Apa s-a scurs printre suviiele-i rasucite, racorindu-l. De atunci, indienii cred ca baia purificatoare in undele raului ii va izbavi de chinul reincarnarilor si drumul lor catre Nirvana va fi lin. La Varanasi, orasul sfant al Indiei, pe seara, 25 de adulii si un tinerel peltic si deosebit de obraznic ne-am cocoiat, doi cate doi, in 13 ricse deselate si am pornit intr-o goana incredibila spre Gange. Pe strazi inguste si aglomerate ne-am luptat cu alte sute de ricse, motociclete, taxiuri bombate ca niste gandaci cu spinarea galbena din musama, claxonand in delir, printre mii de indieni tuciurii, negustori ambulanii sau stabili, agitaii in faia dughenelor mizerabile cu marfuri heteroclite, atarnate sub firmele pestriie, pe un caldaram plin de hartoape si cu movile de gunoaie la interseciii. Am coborat pe treptele cheiului cu o spaima nebuna sa nu ne pierdem unii de aliii in muliimea colorata, noroc de un domn general din grup cu un cap mai inalt decat toii ceilalii.

Am primit bucheiele de flori cu lumanarica de la splendide fapturi infasurate in sariuri stralucitoare si le-am platit cu sume variind intre 20 si 200 de rupii, in funciie de rezistenia noastra la lumina ochilor lunecosi. Cu o dorinia in gand ce avea sa se implineasca, le-am dat drumul pe apa deja plina de luminiie plutind printre sutele de barci cu pelerini si turisti. O puzderie de copii se inghesuiau sa ne arate o treapta primejdioasa sau o groapa, dupa care isi pretindeau recompensa. (India, 2009)

Nr. de pagini: 232
Anul aparitiei: 2015