Eu cred ca a sosit vremea sa fie cunoscut indeaproape adevarul zilelor traite inainte de 89 de catre esalonul de atunci al breslei noastre, neintinat de patimi contemporane. Zile in care ziaristii erau alesi nu dupa talent, ci dupa provenienta de clasa. Ideea dominanta era simpla: nou structura sociala se implementa, sub semnul unor idealuri anuntate a fi umaniste si democratice, avea nevoie de condeie aplecate spre stanga. Si cine ar fi fost acestia daca nu cei ce proveneau din paturile sociale dezavantajate? De aici si daruirea inocenta, plina de elan a tinerilor de 16-17 ani chemati de fervoarea acelor ani cand a aparut si ziarul„Scanteia tineretului”, in care, doar dupa 3-4 luni in noua indeletnicire, sefi de sectie fusesera numiti si fosti muncitori metalurgisti si tractoristi, care fara sa stie prea multe, dar avand o banuita chemare, trebuiau sa tina seama de comandamentele acestor timpuri, ajutati fiind si de asa-numitele„elemente mic burgheze”, fii de ingineri, economisti, arhitecti etc., tolerati de voie, de nevoie.

Ca intr-o casatorie din dragoste, a aparut daruirea, coeziunea celor aflati sub aceeasi zodie norocoasa pentru ei. Toti credeau ca noua constructie sociala va avea grija de ei, ii va proteja si incuraja. Numai ca, pe masura ce se pasea pe acest drum predestinat, se confirma vechea zicere a social-democratului austriac Kautsky, ca„telul nu e nimic atat timp cat drumul nu ii corespunde.”

Evocand crampeie din anii adolescentei traiti in clocot de epoca, constat ca, datorita zbuciumului si a multitudinii de evenimente pe care le-am parcurs, nu pot sa pastrez o cronologie cat de cat corecta. Diferitele intamplari, oamenii alaturi de care m-am aflat ori cu care m-am confruntat imi defileaza pe dinainte si curg in aceste insemnari ordonate mai mult de sensul pe care l-au capatat, si mai putin de datele exacte la care s-au petrecut. De unde poate acolade si hiatusuri peste ani.

In aceste pagini am vrut doar sa evoc de unde provine asa-zisa nostalgia pentru timpurile adolescentei din trecut– si ma refer in mod special la anii 1950-1970. Cand ideea egalitarismului si a dreptatii absolute domina mintile, ii facea pe oameni sa treaca mai usor peste infruntarile cu zilele traite.
Acei oameni credeau in ceva…” (Carol Roman)

Nr. de pagini : 124
Anul aparitiei : 2014

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review