Toti sfintii intru scarbe si in griji, in patimiri si in rabdari si in prigoane si-au petrecut toata viata lor, care numai tu singur poftesti ca sa fii afara de toata patimirea si fara de necaz? Oare numai tu singur poftesti sa fii lepadat de ceata celor alesi ai lui Dumnezeu, nevrand nimic a rabda? Sa nu fie aceasta, insa si cu sufletul nu te mahni, ca nu este scarba care sa nu se schimbe. Seara se va salaslui plangerea iar dimineata bucuria, zise Proorocul. Nu s-a legat bucuria cu bucurie, nici scarba nu s-a unit cu scarba. Viata aceasta este trecatoare ca o cununa oarecare ce este infrumusetata cu multe feluri de flori vestejitoare. De-i scarba, nu-i totdeauna scarba, de-i bucurie nu-i totdeauna bucurie, ci in amandoua a obisnuit Dumnezeu a le face schimbare robilor sai, ca sa petreaca pururea tinandu-se de singur Dumnezeu.

OPINIA CITITORILOR