Adevar si existenta

Prezentare:
„ «Caut asadar morala zilelor în care trãim. Încerc sã clarific posibila optiune a unui om, fatã cu sine si cu lumea, în anul de gratie 1948.» În aceastã cãutare, Sartre avea sã se întâlneascã cu problema adevãrului sub o luminã particularã; abordase deja aceastã problemã în Caiete pentru o moralã (1947-1948); câteva luni mai târziu îi cãdea în mânã Despre esenta Adevãrului, traducerea unei conferinte a lui Martin Heidegger, recent apãrutã. E posibil ca lectura opusculului, la care Sartre face aluzie, sã-l fi incitat sã-si precizeze propria conceptie despre adevãr si sã fi avut, un scurt moment, intentia de a publica Adevãr si existentã. În orice caz, printre scrierile postume ale perioadei sale de maturitate, aceasta este singura care, dupã stiinta noastrã, se prezintã ca un text complet. Pentru autorul Fiintei si neantului, e vorba de a evalua rolul ideii de adevãr în intersubiectivitatea existentilor – dupã cum reiese din titlu, care îi apartine.“

Arlette Elkaim-Sartre


„Totul îmi este dat de la bun început sub o formã nediferentiatã, în chip de corelatie cu proiectul meu nediferentiat de a exista si, prin comprehensiune originarã, înteleg cã, alegându-mã pe mine însumi, voi alege totodatã luminarea anumitor plaje intramundane. Ca atare, a spune cã ignor în mod originar înseamnã a spune cã adevãrul este posibilitatea mea, cã el mã asteaptã si cã eu sunt fiinta prin care adevãrul va veni din interior în lume.”

Jean-Paul Sartre

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review