Gabriela Baciu evita capcana densitatii pe un palier coplesitor al dominantei intelectualiste sau teoretizante a discursului sau si procedeaza prin aplicatii de natura sa energizeze comunicarea in chiar sensul propus de Camil Petrescu, cel al autentificarii fondatoare in concretul situatiilor (...).

Autoarea distinge cele doua mari teme de analiza pe care le conjuga teatrul si proza, adica erosul si constiinta, absolutul si sentimentul, sesizate intr-o unica si suprema reprezentatie pe scena vietii transferata in clipa-spectacol, propusa atat de modern de Camil Petrescu intrupat in chipul evenimentului din idee. 

OPINIA CITITORILOR