Cand vorbim despre faptul ca nimic nu se poate vedea fara iubire si ca trebuie sa iubesti, prin urmare, si Biserica pentru a o cunoaste, multi devin astazi nelinistiti. Nu este iubirea opusul criticii? Si nu este ea pana la urma pretextul celor de la putere, care vor sa elimine critica si sa mentina lucrurile asa cum sunt in favoarea lor? Oare ii slujim pe oameni linistindu-i si menajand ceea ce este, sau ii slujim ridicandu-ne mereu impotriva nedreptatii inradacinate si impotriva greutatii structurilor pentru oameni?

Acestea sunt intrebari de foarte mare anvergura, care nu pot fi examinate in detaliu aici. Dar un lucru ar trebui totusi sa fie clar: dragostea adevarata nu este nici statica, nici necritica. Daca exista vreo modalitate de a schimba pozitiv o alta persoana, este doar iubind-o si ajutand-o sa se schimbe pe incetul din ceea ce este in ceea ce poate sa fie. Ar trebui oare in cazul Bisericii sa fie altfel?

OPINIA CITITORILOR