Dar din dar se face zambet


Cele 77 de intamplari nostime reunite de Romeo Petrasciuc intr-o carticia de zambete trebuie sa le intelegeti ca pe un dar extrem de serios. Ca epigramist, Romeo nu se joaca de-a rasul. Si nici nu se tine de bancuri, atunci cand e vorba sa te puna pe ganduri. Fie ele si luminoase. Nu e singurul care scoate zambete din contextul pastoral al propovaduirii Evangheliei. Cand, in 2008, Karl Friedrich Urlichs publica in serioasa Germanie volumul Iuja! Witze und Anekdtoden zur Bibel (Vandenhoeck& Ruprecht, Göttingen, 96 pg.), nu-si pierdea titlul universitar si nici nu punea in pericol seriozitatea unor eforturi omiletice de exceptie. Gasea un respiro si din el voia sa imparta cu toti prietenii sai. Cred ca la fel este si in cazul hatrului meu prieten Romeo Petrasciuc, sireteanul siret intr-ale inregistrarii si redarii comicului de situatii si nu numai.
Sunt convins ca efortul de a consemna doar acele episoade care sa nu lezeze personalitatile, dar nici sa nu le ingaduie sa treaca tantose prin vietile noastre nu a fost unul usor. Chiar cred ca e una din glumele sale preferate aceea de a nu scrie 100 sau 1000 de intamplari nostime... Le tine pentru alt volum, le tine doar pentru noi, prietenii sai apropiati, sau le tine doar pentru sine? Numai el poate sti. Este cert insa ca acestea pe care ni le-a asezat in dar vor sane fie zambet intr-o lume mereu incruntata. Seninatatea autoironiei care altadata ne vindeca sufletele de arogante s-a sters demult. Azi, in Biserica sau societate, daca isi permite cineva sa te izonizeze, e vai si amar. Cand te autoironizezi, pari bufon si se cauta indata o eticheta pe raftul cu mofturi al teologiei bloggerilor. Cand poti zambi curat si sanatose semn de putere duhovniceasca. Doar ca, remarc tot mai des, suntem prea obositi de noi si sufletele noastre.
Izvoarele inspiratiei lui Romeo Petrasciuc sunt dascalii nostri de teologie, studentii, parintii preoti si parte din anonimii de marca ai bucuriei ortodoxe. Cu fiecare text parcurs, am cautat sa-mi aduc aminte cand l-am auzit si eu prima oara; de aceea, cu fiecare text, mi-a rasarit inaintea ochilor amintirea unor oameni exceptionali. Din doar de uni dintre ei, trecuti in lumea zambetului seninatatii fara apus, Romeo a pus in pagina clipe din viata lor. Paginile acestea, asa cum curg ele, arata ca suntem o Biserica vie, care refuza botezul in otet si tine cu tot dinadinsul la limpezimea apei curate. Zambitoare.

Pr. Constantin Necula


Nr pagini: 144
Format: 11 x 20
An aparitie: 2012

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review