Aceasta carte evoca in 70 de povestiri, prietenia dintre FERENC VISKY– un preot reformat din Satmar si RICHARD WURMBRAND– un preot luteran roman, de origine evreiasca, din Bucuresti. Intalnirea celor doi are loc“in nenorocire” si vor“ajunge ca un frate” unul pentru celalalt in inchisoarea de la Gherla, renumita pentru asprimea si atrocitatile rafinate de care detinutii au avut parte acolo. Relatarea povestirilor, evocarea si transmiterea lor se dovedeste a fi in sine un fapt sacru si din aceasta cauza, notarea acestora are doar o valoare secundara. A povesti o minune odata petrecuta reprezinta, in acelasi timp, o repetare a unui act divin unic, o binefacere: retrairea acelui fapt care a insemnat si inseamna aparitia Invizibilului in vizibil. Aceasta este substanta din care se naste cartea de fata– un adevarat tratat despre Prietenie, o scriitura de o dezinvoltura aparte, in care tragicul se amesteca cu un umor desavarsit si in care libertatea, ce nu poate fi cuprinsa intre zidurile puscariei, isi are ultimul cuvant.