“Nedreptatile anilor 1866-1914 contra taranilor, abu-zurile infinite ale clasei stapanitoare, ale tuturor factorilor de putere, au pus la grea si indelunga rabdare taranimea romana. In acest interval de timp (1866-1914), poporul roman de tarani a fost asuprit de o clasa politica, con-ducatoare parazitara1, cinica, lipsita de orice sentiment de solidaritate si intelegere fata de adevarata Natiune Romana, Taranii.

Judecata mea istorica a fost validata si de marele istoric Florin Constantiniu, care nu a ezitat sa noteze ca marea rascoala din 1907 a dovedit „ca fractura dintre elita si mase e atat de profunda, incat ele apar ca doua lumi intre care comunicarea autentica e practic inexistenta”2. Regretatul istoric, am in vedere pe Florin Constantiniu, aprecia reactia de spaima si frica a oligarhiei in fata seis-mului social din 1907 ca pe o pierdere a luciditatii, de vreme ce „au fost voci in favoarea chemarii trupelor austro-ungare pentru a restabili ordinea”.

1907, cu toate nenorocirile lui, fusese prevestit matematic de poetul national Mihai Eminescu cu 25 de ani inainte4, asa cum scrisese el in ziarul Timpul, la 1882.” Gica Manole

OPINIA CITITORILOR