SF. GRIGORIE DE NAZIANZ

Sfantul Grigorie de Nazianz, supranumit Teologul, s-a nascut in jurul anului 330, in Arianz, langa oraselul Nazianz din Capadocia. Sf. Grigorie isi insuseste cultura profana (filozofia si retorica) in Cesareea din Capadocia, apoi studiaza in Cesareea din Palestina si Alexandria.Formatia filozofica si-o desavarseste indeosebi la Atena, loc unde leaga o stransa prietenie cu Sf. Vasile.   Incepand cu 357 revine in patrie si se boteaza, iar dupa un an se retrage in singuratate, unde, alaturi » ...mai mult de Sf. Vasile, studiaza Scriptura si operele Sfintilor alcatuind impreuna un fel de antologie a operei lui Origen, cunoscuta sub numele de Filocalia.   In anul 361 scrie tratatul Despre fuga (sau "Despre preotie") iar ca reactie la respingerea de catre imparatul Iulian a credintei crestine, Sf. Grigorie compune doua Invective impotriva lui Iulian; in anii urmatori, alaturi de prietenul sau Sf. Vasile, se angajeaza in lupta impotriva ereziei ariene prin cuvantari si dezbateri publice; in 372 este asezat de catre Sf. Vasile ca episcop. Dupa impacarea survenita intre Sf. Vasile si Antim, Sf. Grigorie ramane fara jurisdictie si se intoarce la Nazianz. La scurt timp dupa aceea se retrage la o manastire din Seleucia, unde va sta cativa ani.   In anul 379, dupa decesul imparatului Valente (care era de orientare ariana), episcopii ortodocsi din Tracia il aleg pe Sfantul Grigorie ca episcop la Constantinopol. Aici el rosteste cele Cinci cuvantari despre Dumnezeu, prin care argumenteaza natura Sfintei Treimi si unitatea Dumnezeiri. Odata cu venirea lui Teodosiu ca imparat, bisericile trec din nou in mana ortodocsilor. Sf. Grigorie conduce mai departe Biserica constantinopolitana, dar refuza sa fie inscaunat mai inainte de a fi ales in mod canonic. Alegerea lui canonica are loc in 381, la Sinodul al II-lea ecumenic, pe care il va prezida pentru foarte scurt timp.   In iulie 381, intristat de pierderea increderii episcopilor si a imparatului, renunta la scaun si se retrage definitiv la Arianz, unde isi va petrece ultimii ani ocupandu-se cu scrisul. Se stinge la 25 ianuarie 389. Dupa moartea Sf. Grigorie, Nichobulos, nepotul si executorul sau literar incepe munca de editare a scrierilor acestuia; la acest efort de restituire a participat si Eulalios, un alt membru al familiei. Incepand cu anul 400 Rufinus incepe traducerea predicilor Sf. Grigorie in limba latina. * Insemnatatea operei Sfantului Grigore de Nazianz a fost atat de mare, incat la Sinodul de la Calcedon a fost supranumit "Teologul", titlu acordat doar Apostolului Ioan si Sf. Simeon Noul Teolog. Opera sa este alcatuita din cuvantari, poeme si scrisori.   1. Cuvantarile, partea cea mai pretioasa a acestei opere sunt in numar de patruzeci si cinci, mai mult de jumatate datand din perioada constantinopolitana (379-381) Dintre acestea amintim: a) cuvantari dogmatice, intre care se disting cele cinci cuvantari teologice asupra Sfintei Treimi; b) cuvantari la sarbatorile crestine (Nasterea, Pastile, Cincizecimea etc.); c) panegirice pentru sfinti (Sf. Ciprian al Antiohiei, Sf. Atanasie etc.) in care oratorul desfasoara toate resursele artei sale; d) predici funebre (Cezarie, Sf. Vasile etc.), La acestea trebuie adaugate doua Invective adresate imparatului Iulian Apostatul si, in sfarsit, cateva cuvantari de circumstanta in care autorul explica si justifica purtarea sa.   2. Poemele dateaza din ultima perioada a vietii Sf. Grigorie fiind impartite in Poeme teologice si Poeme istorice, subdivizate fiecare in doua sectiuni - poemele teologice, in Poeme dogmatice si Poeme morale, iar poemele istorice, in Poeme personale si Poeme despre altii.   3. Culegerea de Scrisori cuprinde 244 de documente rezultate din corespondenta purtata cu personalitati din epoca (ramane incerta scrisoarea adresata lui Evagrie Ponticul).Cateva piese reprezinta totusi documente teologice de prim ordin.   Viata Sf. Grigorie de Nazianz si lupta sa impotriva principalelor erezii ale veacului sau (arianismul, pnevmatomahismul, eunomianismul - ca sa citam doar cateva dintre acestea) au lasat o impresie profunda asupra contemporanilor sai.