Immanuel Kant

Pentru echitatea sa, marea stiinta si schimburile agreabile de idei, Kant câstiga stima concetatenilor sai, a Universitatii, a auditorilor si a fostilor sai elevi. Reputatia sa e atât de mare, încât se va constitui catre 1790 o adevarata industrie a copistilor pentru a satisface, contra cost, numeroasele cereri de a detine cursurile sale procurate prin intermediul copiilor realizate de studenti. Viata lui Kant se confunda cu viata profesionala si cu doctrina sa. Nu a fost casatorit si nu a parasit » ...mai mult niciodata granitele tarii. Traiul sau este unul tihnit, sanatos si regulat: trezit la 5, îsi începe ziua fumându-si pipa si luând ceaiul; lucreaza apoi pâna la 7, ora primului curs. La întoarcere, lucreaza pâna la orele 13. E timpul prânzului, singurul sau moment de repaus din zi. Nu manânca niciodata singur. Invitatii sai, în numar de trei pâna la noua, pentru ca ansamblul convivilor sa nu fie inferior numarului Gratiilor nici superior celui al Muzelor, nu sunt preveniti decât în dimineata respectiva, pentru a nu trebui sa renunte la o alta invitatie: nu vin astfel decât aceia care sunt liberi. Este foarte îngrijit asupra aparentelor persoanei sale, motiv pentru care va inventa pentru folosul propriu o centura mecanica (cf. portretul ironic al lui Thomas de Quincey, Ultimele zile ale lui Immanuel Kant). Conviv apreciat, amator de vinuri bune, Kant nu încurajeaza niciodata discutiile privitoare la opera sa. Prânzul se prelungeste dupa orele dupa-amiezii, moment în care Kant se va duce sa-si faca plimbarea zilnica (totdeauna la aceeasi ora, cu exceptia, se pare, a zilei în care avea sa soseasca curierul anuntând Revolutia Franceza; dupa unii, exceptiile care i-au tulburat faimoasa plimbare rituala au fost doua: publicarea Contractului social al lui Rousseau, în 1762, pe care-l citeste complet absorbit si pierde sirul timpului, si anuntul victoriei franceze de la Valmy, în 1792). Întors acasa, Kant lucreaza pâna la orele 22. În 1797, slabit de vârsta, renunta la învatamânt si îsi petrece ultimii ani din viata într-o retragere studioasa dar solitara. Moare la 12 februarie 1804, dupa o lunga perioada de slabiciune fizica si intelectuala, în vârsta de 80 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost "Es ist gut" ("[Totul] e bine"). Mormântul lui Kant Oameni veniti din întreaga regiune au dorit sa participe la funeralii. Chipul nu îi era alterat, dar corpul aparea a fi diminuat dincolo de orice descriere. Depuse în cripta Profesorilor, ramasitele sale pamântesti nu vor ramâne multa vreme acolo. Înca din 1809, pâna la cripta s-a format o alee care purta numele grecesc Stoa Kantiana. La 21 noiembrie 1880, ramasitele pamântesti sunt transferate într-o capela gotica din preajma catedralei din Königsberg (astazi, Kaliningrad), iar mormântul sau, ornat cu un bust sculptat de Schadow si o copie a Scolii de la Atena a lui Rafael, poarta inscriptionata fraza celebra din Critica ratiunii practice: "Doua lucruri umplu sufletul de o admiratie si o veneratie mereu crescânda si noua, în masura în care reflectia si le întipareste si se ataseaza de ele: cerul înstelat deasupra mea si legea morala din mine".