FRANÇOISE SAGAN

FRANÇOISE SAGAN (1935-2004) Acum este tot atat de putina libertate ca in urma cu douazeci de ani: fetelor le era atunci interzis sa faca dragoste; acum a devenit aproape obligatoriu. Tabuurile sunt aceleasi Françoise Sagan, februarie 1979 Françoise Sagan a murit in seara zilei de 24 septembrie, la spitalul din Honfleur (Calvados), de o "decompensare cardio-respiratorie". Avea saizeci si noua de ani. Cu sanatatea subrezita, autoarea bestsellerului Bonjour tristesse isi petrecuse vara » ...mai mult la pat, la conacul din Breuil, langa Honfleur, cumparat in 1958, dar care nu-i mai apartinea, chiar daca locuia uneori acolo. Era ruinata. S-a stins la ora 19:35, alaturi fiindu-i fiul ei, Denis. Ministrul Culturii, Renaud Donnadieu de Vabres, a declarat ca este "profund tulburat de singuratatea in care si-a trait ultima perioada din viata". 1954. Françoise Quoirez publica primul ei roman, Bonjour tristesse (care se vinde in multe milioane de exemplare), sub pseudonimul Françoise Sagan, inspirat din opera lui Marcel Proust, si devine fulgerator celebra in Franta si in strainatate. 1957. Indragostita de masini rapide, Françoise Sagan e la un pas de moarte dupa un accident grav de masina. 1958. Françoise Sagan se casatoreste cu editorul Schoeller si in acelasi an apare al doilea roman, Un certain sourire, iar Otto Preminger face adaptarea pentru marele ecran a romanului Bonjour tristesse. In anii saizeci si saptezeci, Françoise Sagan este casatorita cu sculptorul Westhof si publica mai multe romane. 1985. Françoise Sagan primeste premiul "Printul Pierre I de Monaco" pentru intreaga cariera. 2002. Françoise Sagan este condamnata la un an inchisoare cu suspendare pentru frauda fiscala, in urma scandalului ELF — Sagan a primit bani pentru a-l convinge pe presedintele socialist François Mitterrand sa intervina pentru un contract in Uzbekistan. 2004. Françoise Sagan moare in ziua de 24 septembrie la Honfleur. Ii placeau excesul de viteza, jocurile de noroc (la ruleta cazinoului din Deauville a reusit sa obtina conacul din Breuil), tigarile, alcoolul, petrecerile, dar cariera ei literara a fost fulgeratoare, ramanand un personaj aparte al scenei culturale franceze. Ramasa fara nici un ban, Sagan fusese nevoita sa-si vanda bijuteriile si era gazduita de prieteni; nu mai avea nimic, drepturile pentru cartile ei erau incasate direct de fisc. Brigitte Bardot a considerat ca Françoise Sagan "a fost doborata de boala si de impozite", aratand cu degetul spre toti politicienii care s-au intrecut in discursuri dupa moartea ei, dar nu au miscat nici cel mai mic deget ca s-o ajute. Françoise Sagan a fost inmormantata marti 28 septembrie dupa-amiaza in micul cimitir din catunul Seuzac, la cativa kilometri de orasul ei natal, Cajarac. Françoise Sagan era bolnava de cativa ani si fusese spitalizata de mai multe ori in ultimele luni, indeosebi la spitalul european "Georges Pompidou" din Paris. Massimo Gargia, jet-setter si fost iubit al romancierei, a declarat ca e "distrus" de aceasta disparitie. "Stiam ca se simtea rau. Ne-am vazut in urma cu cateva zile. Eram convins ca va scapa si de data aceasta. Am ramas cu amintirea unei povesti de iubire extraordinare. Idila noastra se transformase intr-o prietenie amoroasa. In anii optzeci chiar ne gandisem sa ne casatorim, dar vietile noastre devenisera prea diferite. Ma deplasam inca foarte mult. Iar Françoise, care traise tot ce se poate trai, voia o viata mai linistita." "Odata cu ea, Franta pierde unul dintre autorii cei mai straluciti si cei mai sensibili, o figura eminenta a vietii noastre literare", a declarat presedintele Jacques Chirac. "Cu finete, spirit si subtilitate, Françoise Sagan a explorat resorturile si pasiunile sufletului omenesc" si "a contribuit la evolutia locului femeii in tara noastra", a adaugat el in comunicatul oficial. "Françoise Sagan era un zambet melancolic, enigmatic, distant si totusi vesel. Stilul ei, precis si uneori trist, a marcat o intreaga generatie inca de la prima carte", a scris primul-ministru, Jean-Pierre Raffarin. Fenomen literar al celei de-a a doua jumatati a secolului XX, Sagan a cunoscut gloria la optsprezece ani cu primul ei roman Bonjour tristesse, furnizand apoi multe subiecte jurnalelor mondene si literare, din cauza exceselor: viteza, jocurile de noroc, alcoolul, viata frivola, necazurile judiciare. In ziua de 24 mai 1954, Françoise Sagan primea "Premiul Criticii" pentru Bonjour tristesse. François Mauriac a salutat, pe prima pagina a ziarului Le Figaro, aparitia acestui "mic monstru incantator".   A urmat apoi o cariera stralucita de romanciera: Un certain sourire (1956) Dans un mois, dans un an (1957) Aimez-vous Brahms? (1959) La chamade (1965) La garde du coeur (1968) Un peu de soleil dans l'eau froide (1968) Des blues r l'ame (1972) Un profil perdu (1974) Le chien couchant (1980) La femme fardée parait (1981) Avec mon meilleur souvenir (1984) De guerre lasse (1985) Un sangue d'aquarelle (1987) La laisse (1989) Les faux-fuyants (1992) Et toute ma sympathie (1993) Un chagrin de passage (1994) Le miroir égaré (1996) Ultima lucrare este o culegere de amintiri, unde povesteste cum si-a scris cartile: Derricre l'épaule (1998). CATEVA CITATE VIATA: "Nu-mi va scoate nimeni vreodata din cap ca doar luptand cu extremele tale, cu contradictiile, cu inclinatiile, cu repulsiile si furiile tale poti sa intelegi putin de tot, chiar asa, putin de tot din ceea ce este viata, cel putin a mea." BANII: "Un valet foarte bun, un foarte rau stapan." MOARTEA: "M-am obisnuit treptat cu ideea mortii asemenea unei idei plate, a unei solutii ca oricare alta daca aceasta boala (dupa accidentul din 1967) nu se rezolva. (...) Ar fi trist, dar necesar, nu sunt in stare sa trisez mult timp cu trupul meu. Sa ma sinucid... Doamne, cat de singur poate fi omul uneori!" SINGURATATEA: "Acesta e cuvantul-cheie: singuratatea. Acel mic iepure mecanic caruia i se da drumul pe cinodromuri si in urma caruia se napustesc marii ogari ai pasiunii noastre, ai prieteniilor noastre, gafaiti si avizi, acel mic iepure pe care nu-l vor prinde niciodata, cred ca le este oricand accesibil, pana cand li se inchide poarta in nas". VITEZA: "Aplatizeaza plantele de-a lungul soselelor, lungeste si distorsioneaza literele luminoase ale statiilor de benzina, noaptea, reduce la tacere scrasnetul pneurilor devenite brusc mute de atentie si iti alunga suferintele sentimentale: degeaba esti indragostit-lulea, pentru ca iubesti mai putin cand mergi cu doua sute la ora. Viteza se imbina cu fericirea de a trai si, in consecinta, cu speranta confuza de a muri". CASATORIILE: "Prima data cand m-am casatorit, credeam in casatorie. Credeam in necesitatea de a trai cu barbatul pe care il iubeam si credeam ca era ceva ce putea sa dureze. M-am casatorit a doua oara din tandrete, dintr-o dorinta reala si datorita simtului responsabilitatilor fata de fiul meu. Asteptam un copil, Bob era in culmea fericirii la gandul de a avea un copil si mama era intristata ca va avea o fiica-mama". FIUL EI: "Cand mi l-au pus in brate, am avut o impresie extravaganta de euforie. (...) Stiu ce inseamna sa fii un copac cu o ramura noua: sa ai un copil. Este destul de extraordinar sa simti deodata in viata ta niste ochi care te privesc asa cum ai vrea sa fii privita. Si, cand vad aceasta privire, simt ca nu mai am libertatea de a muri".