Constantin Gane

CONSTANTIN GANE (1885–1962), prozator si memorialist, descendent din vechea familie a Ganestilor, s-a nascut la Botosani si a facut studii de drept in Germania, la Rostock, unde si-a luat doctoratul in 1910. Dupa intoarcerea in tara lucreaza vreme de cincisprezece ani ca avocat la Botosani si Bucuresti. Se inscrie in 1913 ca voluntar in campania militara din Bulgaria, apoi lupta in trupele romane din Primul Razboi Mondial.   Va consemna aceste experiente in Amintirile unui fost holeric (1914, » ...mai mult Premiul Academiei Romane) si Prin viroage si coclauri. 1916–1917 (1922). Publica proza (indeosebi cu subiect istoric), articole, note si cronici, corespondenta, insemnari de calatorie, piese de teatru, fragmente de roman in revistele vremii (Epoca, Universul literar, Curentul, Convorbiri literare, Revista Fundatiilor Regale etc.). In 1937 infiinteaza si conduce, la Bucuresti, revista Sanziana.   Tine numeroase conferinte si are, intre 1929 si 1937, o serie de interventii radiofonice pe teme istorice, culturale sau literare. In 1934 devine membru al Societatii Scriitorilor Romani. Intre anii 1940 si 1941, ca ambasador al Romaniei la Atena, pledeaza pentru drepturile romanilor macedoneni. Condamnat de regimul comunist in 1949, moare in inchisoarea din Aiud, la varsta de 77 de ani, fiind aruncat intr-o groapa comuna.   Pasionat de cunoasterea trecutului, Gane intreprinde calatorii in tara si in strainatate, scotoceste arhive si biblioteci, viziteaza muzee si monumente de arta, consemneaza traditia orala. In perioada interbelica scrie numeroase volume de proza istorica:Pe aripa vremei (1923), Farmece. Viata lui Despot-Voda (1933), Acum o suta de ani. Cronica lunara a anului 1834 (1935), Acum o suta de ani. Cronica lunara a anului 1835 (1935), Dincolo de zbuciumul veacului (1939), Neamul Mavrodinesti din Tara Romaneasca si Moldova si monografia familiei Ion Mavrodi vel hatman (1942).   Se afirma ca autor de succes mai cu seama prin scrierile istorice dedicate personalitatilor feminine din istoria romaneasca: Trecute vieti de doamne si domnite (I-III, 1932-1939, vol. I e premiat de Academia Romana), Domnita Alexandrina Ghica si contele D'Antraigues (1937) si Amarate si vesele vieti de jupanese si cucoane (1943).