Un an in Merde Sex, trafic de carne (de vita), politica (frantuzeasca), razboi (in Irak), intr-un cuvant aventurile unui englez la Paris „Parisul e ca un ocean. Un ocean e un loc excelent in care sa locuiesti, daca esti rechin. E o gramada de peste de mancare, iar daca cineva se pune cu tine, il tai cu dintii in doua. Poate ca nu te iubeste toata lumea, dar macar te lasa in pace sa te distrezi.” Paul West, un englez in varsta de 27 de ani, singur si fara obligatii, e trimis de catre compania sa in septembrie 2002 in Franta. Habar n-are ca noul sau sef, un om de afaceri bogat, aratos, spilcuit, si de altfel tare prietenos, importa ilegal carne de vita britanica, aspira sa castige alegerile locale, ba, mai mult decat atat, e gata sa ii vanda o casuta in apropierea Parisului, „uitand” desigur sa-l anunte ca e chiar langa o centrala nucleara! Contra unui salariu gras si beneficiind desigur de experienta sa britanica, trebuie sa puna pe picioare o afacere de proportii si de mare viitor... un lant de ceainarii! Dar colegii il saboteaza, nu-l asculta (ca de executat directivele nici nu poate fi vorba), prin urmare Paul se dumireste ca in Franta e platit ca sa nu faca... nimic. Si uite asa invata de ce nu au incredere francezii in nici un vorbitor de engleza, invata sa faca amour, nu razboi, descopera farmecul subventionat de UE, exploreaza sistemul medical francez de o generozitate dezlantuita, incearca pana si un tratament tipic frantuzesc „prin usa din dos” si afla ca daca nu ti-ai terminat treaba la 1 mai, esti in... merde!!!