Cursul se concentreaza, asadar, pe vindecarea relatiilor si pe transformarea lor in relatii sfinte. Cursul de miracole subliniaza totodata ca nu e decat o versiune a programului universal, una dintre miile de versiuni ale acestuia. Prin urmare, desi limbajul Cursului apartine crestinismului traditional, el exprima o spiritualitate nesectara si neconfesionala. Cursul de miracole este, asadar, o invatatura spirituala universala, si nu o religie. „Textul” prezinta teoria Cursului, studiul acestei teorii avand sadita in el dezvoltarea experientei iertarii - o traire care constituie obiectivul Cursului pentru fiecare student. In aceasta privinta, Cursul de miracole afirma ca „obiectivul pe care il urmareste e fericirea si pacea ta” (Text, p. 217) (T-13. II. 7: 1). Textul explica, totodata, baza fricii si a vinovatiei si felul in care pot fi depasite prin miracole, definite ca „expresii de iubire”. Miracolul e definit ca un salt perceptual de la frica la iubire. „Culegerea de exercitii pentru studenti” este alcatuita din 365 de lectii, un exercitiu pentru fiecare zi a anului.

 

Acest antrenament de un an marcheaza inceputul procesului de schimbare a mintii si perceptiei studentului, desi nu e menit sa incheie procesul de invatare al acestuia. Dupa cum se afirma in Prefata Cursului, „In final, cititorul e lasat in mainile propriului Profesor Launtric, Care va dirija toata invatatura ulterioara dupa cum crede El ca e mai bine” (Prefata: xv). „Manualul pentru profesori", scris sub forma de intrebare-si-raspuns, furnizeaza raspunsuri la cateva dintre cele mai probabile intrebari pe care le-ar putea pune un student de-al Cursului.

 

Cartea include si explicatii pentru un numar de termeni folositi in Curs, definiti - in cadrul teoretic pe care il furnizeaza Textul - in vederea aplicarii lor practice pe parcursul Culegerii de exercitii. Cursul de miracole a fost „scris” de Dr. Helen Schucman printr-un proces de dictare interioara pe care l-a identificat ca venind de la Iisus. Doctor psiholog, cercetator in domeniul psihologiei si profesor universitar de Psihologie Medicala, Dr. Helen Schucman s-a bucurat de ajutorul sefului ei de departament, Dr. William Thetford, la randul lui profesor universitar de Psihologie Medicala la universitatea la care lucrau amandoi. Cursul de miracole a vazut lumina tiparului pentru prima oara in 1975, an in care Dr. Schucman a cedat drepturile de autor ale Cursului Fundatiei pentru Pace Launtrica (Foundation for Inner Peace - FIP). In 1996, FIP a cedat drepturile de autor si marca inregistrata Fundatiei Cursului de Miracole (Foundation for A Course in Miracles - FACIM). In prezent exista in circulatie, in intreaga lume, peste un milion si jumatate de exemplare ale Cursului.

 

Au aparut tranduceri in limbile africana, bulgara, chineza, croata, daneza, ebraica, finlandeza, franceza, germana, italiana, olandeza, poloneza, portugheza, rusa, slovena, spaniola si suedeza, cu multe alte traduceri in curs de pregatire. Traducerea romana a fost asigurata de Simona FAGARASANU, care a urmat Cursul pe parcursul anilor. Editia romana a fost realizata de Editura CENTRUM din Polonia. Multumim pe aceasta cale editorului Zbigniew Ploszczyca pentru ca a facut posibil ca romanii sa citeasca invataturile Cursului. Multumim! Ce este, asadar, Cursul de miracole? Introducerea sumara ce apare la debutul Textului este foarte scurta si succinta: „Acesta e un curs de miracole. E un curs impus. Doar timpul cand il faci e la libera alegere.

 

Liberul arbitru nu inseamna ca ii poti stabili, programa. Inseamna doar ca poti alege ce vrei sa inveti la un moment dat. Cursul nu isi propune sa predea semnificatia iubirii, aceasta fiind mai presus de ce poate fi predat. El isi propune insa sa inlature blocajele care te impiedica sa constientizezi prezenta iubirii - mostenirea ta fireasca. Opusul iubirii este frica, dar ce e atotcuprinzator nu poate avea opus. Prin urmare, cursul acesta poate fi rezumat foarte simplu in felul urmator: Realul nu poate fi amenintat. Irealul nu exista. In asta consta pacea lui Dumnezeu.” Cum a aparut Cursul de miracole, Ce este, Ce spune el? Aceasta prefata a aparut in 1977, ca raspuns la numeroasele cereri de a furniza o prezentare succinta a Cursului de miracole. Primele doua parti - Cum a aparut si Ce este - au fost scrise chiar de Helen Schucman, iar ultima parte - Ce spune - a fost scrisa prin procesul de dictare interioara descris in cele ce urmeaza. Cum a aparut? Cursul de miracole a aparut prin decizia spontana a doi oameni sa se uneasca in vederea unui scop comun. Cei doi se numeau Helen Schucman si William („Bill”) Thetford si erau profesori de psihologie medicala la Colegiul Medicilor si Chirurgilor din cadrul Universitatii Columbia din New York. Cine erau nu are importanta; important e ca povestea lor ne arata ca toate sunt posibile, cu Dumnezeu.

 

Erau oricum, numai religiosi nu erau. Relatia dintre ei era dificila si adesea incordata, fiecare fiind interesat de dobandirea propriului renume si de mentinerea propriului statut personal si profesional. In general, investisera mult in valorile lumii. Vietile lor nu concordau deloc cu ce sustine Cursul. Iata cum se descrie Helen, cea care a receptat intregul material: Psihologa, pedagoga, conservatoare ca teorie si atee ca si crez, lucram intr-un mediu universitar prestigios si pretentios. Si apoi s-a intamplat ceva ce-a declansat un lant de intamplari la care nu m-as fi asteptat niciodata. Seful de catedra m-a anuntat pe neasteptate ca se saturase de sentimentele de manie si agresivitate pe care le reflecta conduita noastra, conchizand ca „trebuie sa existe o alta cale”. Ca la un semn, m-am oferit sa il ajut sa o gaseasca. Dupa cate se pare, Cursul e aceasta alta cale. Desi intentiile lor erau serioase, au intampinat mari dificultati la inceputul initiativei lor comune. Dar ii oferisera Spiritului Sfant acel „strop de „disponibilitate” care, dupa cum urma sa afirme Cursul insusi in repetate randuri, e de ajuns sa Ii permita Lui sa foloseasca orice situatie in Propriile Lui scopuri si sa o inzestreze pe fiecare in parte cu puterea Lui. Relatarile lui Helen continua in felul urmator: Scrisul propriu-zis a fost precedat de trei luni uluitoare, timp in care Bill mi-a sugerat sa notez visele extrem de simbolice si descrierile imaginilor ciudate care imi veneau. Desi incepusem de la o vreme sa ma mai obisnuiesc cu neprevazutul, tot am ramas foarte surprinsa cand am scris: „Acesta e un curs de miracole”. Asa mi s-a prezentat Vocea. Desi nu scotea niciun sunet, parea sa imi dea un fel de dictare launtrica, rapida, pe care mi-am consemnat-o intr-un caiet de stenografie. Scrisul nu a fost niciodata automat. Putea fi intrerupt oricand si reluat mai tarziu. Ma facea sa ma simt foarte incomod, dar niciodata nu mi-a dat serios prin gand sa ma opresc. Parea sa fie o misiune speciala pe care, undeva, cumva, ma angajasem sa o implinesc. Reprezenta o initiativa de reala colaborare intre mine si Bill si o buna parte din semnificatia ei, sunt sigura, sta tocmai in acest lucru. Scriam ce „spunea” Vocea si ii citeam a doua zi lui Bill, iar el batea la masina ce ii dictam. Presupun ca avea si el misiunea lui speciala. Fara incurajarea si sprijinul lui, nu as fi putut sa imi implinesc misiunea. Intregul proces a durat in jur de sapte ani.

 

Mai intai a venit Textul, apoi Culegerea de exercitii pentru studenti si, in final, Manualul pentru profesori. Nu s-au facut decat cateva modificari minore. S-au dat titluri capitolelor si subcapitolelor din Text si s-au omis cateva dintre referirile mai personale de la inceput. Altfel, materialul a ramas substantial neschimbat Numele celor ce au colaborat la consemnarea Cursului nu apar pe coperta deoarece Cursul poate si trebuie sa fie de sine statator. Nu urmareste sa devina temelia unui nou cult. Singurul lui rost e sa le ofere unora o cale de a-si gasi propriul Profesor Launtric. Ce este? Dupa cum sugereaza si titlul, Cursul e structurat de la cap la coada ca instrument didactic. E alcatuit din trei carti: un Text de 605 pagini, o Culegere de exercitii pentru studenti de 472 de pagini si un Manual pentru profesori de 87 de pagini. Ordinea in care sunt folosite cartile si modul in care sunt studiate depind de nevoile si preferintele fiecarui student in parte. Programa pe care o propune Cursul e conceputa cu multa grija si explicata, pas cu pas, atat la nivel teoretic, cat si practic. Accentul e pus mai degraba pe practica si nu pe teorie; pe traire si nu pe teologie. Cursul afirma raspicat ca „o teologie universala e imposibila, dar o traire universala nu e numai posibila, ci si necesara” (Manual, p. 72). Desi crestin ca limbaj, Cursul trateaza teme spirituale universale, subliniind ca nu e decat o versiune a cursului universal. Exista multe altele, iar acesta difera de celelalte numai ca forma.

 

Toate duc la Dumnezeu in final. Textul e in mare parte teoretic, prezentand conceptele ce stau la baza sistemului de gandire al Cursului. Ideile lui servesc drept temelie pentru lectiile Culegerii de exercitii. Fara aplicarea practica pe care o furnizeaza Culegerea de exercitii, Textul ar ramane in esenta o insiruire de abstractiuni nicidecum suficiente sa prilejuiasca inversarea gandirii pe care o urmareste Cursul. Culegerea de exercitii cuprinde 365 de lectii, una pentru fiecare zi a anului. Studentii insa nu trebuie sa faca lectiile in acest ritm si pot sta mai mult de o zi la o lectie care ii atrage in mod deosebit. Instructiunile recomanda doar sa nu incerce mai mult de o lectie pe zi. Caracterul practic al Culegerii de exercitii e subliniat in introducerea ei, care pune accentul mai degraba pe trairea dobandita prin practica decat pe angajamentul prealabil fata de un tel spiritual: Unele dintre ideile prezentate in culegerea aceasta ti se vor parea greu de crezut, iar altele pot sa iti para chiar infioratoare. Nu conteaza. Ti se cere pur si simplu sa aplici ideile dupa cum esti indrumat. Nu ti se cere sa le judeci. Ci numai sa le folosesti. Tocmai folosirea lor le va da sens pentru tine si iti va arata ca sunt adevarate. Retine doar atat: nu e nevoie sa crezi ideile respective, nu e nevoie sa le accepti si nici macar sa le primesti.

 

Pe unele dintre ele s-ar putea sa le respingi energic. Niciuna dintre aceste reactii nu va conta si nu le va reduce eficacitatea. Dar sa nu iti ingadui sa faci exceptii in aplicarea ideilor din culegere si, indiferent ce reactii ti-ar starni, foloseste-le. Nu ti se cere mai mult de atat (Culegere de exercitii, p. 2). Ultima carte, Manualul pentru profesori, scris sub forma de intrebare-si-raspuns, furnizeaza raspunsuri la cateva dintre cele mai probabile intrebari pe care le-ar putea pune un student de-al Cursului. Cartea cuprinde si explicatii pentru un numar de termeni folositi in Curs, definiti in cadrul teoretic pe care il furnizeaza Textul. Cursul nu se pretinde a fi definitiv si nici lectiile din Culegere nu sunt menite sa incheie procesul de invatare al studentului. In final, cititorul e lasat in mainile propriului Profesor Launtric, Care va dirija toata invatatura ulterioara dupa cum crede El ca e mai bine. Desi Cursul acopera o sfera vasta, adevarul nu poate fi limitat la nicio forma finita, dupa cum se vede clar din afirmatiile finale ale Culegerii de exercitii: Cursul acesta e un inceput, nu un sfarsit [...]. Nu ti se mai traseaza lectii concrete, pentru ca nu mai e nevoie de ele. De aici inainte, sa nu asculti decat Vocea pentru Dumnezeu [...]. El iti va dirija eforturile, spunandu-ti exact ce sa faci, cum sa iti dirijezi mintea si cand sa vii in liniste la El, cerandu-I indrumarea sigura si Cuvantul cert (Culegere de exercitii, p. 471). Ce spune? Realul nu poate fi amenintat. Irealul nu exista. In asta consta pacea lui Dumnezeu. Asa incepe Cursul de miracole. Cursul face o distinctie fundamentala intre real si ireal; intre cunoastere si perceptie. Cunoasterea e adevar, sub o singura lege - legea iubirii, sau Dumnezeu. Adevarul e inalterabil, vesnic si neambiguu. Poate fi nerecunoscut, dar nu poate fi schimbat. Se aplica la tot ce a creat Dumnezeu si numai ce a creat El este real. E dincolo de invatare, pentru ca e dincolo de timp si evolutie. Nu are opus; nici inceput si nici sfarsit.

 

Ci pur si simplu este. Lumea perceptiei, pe de alta parte, e lumea timpului, a schimbarii, a inceputurilor si sfarsiturilor. E bazata pe interpretare, nu pe fapt. E lumea nasterii si a mortii, fondata pe credinta in carenta, pierdere, separare si moarte. E invatata si nu data, selectiva in perceptiile ei, instabila in functionarea ei si inexacta in interpretarile ei. Din cunoastere si, respectiv, perceptie apar doua sisteme de gandire distincte, opuse in toate privintele. In domeniul cunoasterii, niciun gand nu exista separat de Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu si Creatia Sa impartasesc o singura Vointa. Lumea perceptiei e facuta insa din credinta in vointe opuse si separate, intr-un conflict perpetuu una cu alta si cu Dumnezeu. Ce vede si aude perceptia pare real pentru ca permite numai constientizarea lucrurilor ce corespund dorintelor celui ce percepe. Se ajunge astfel la o lume a iluziilor, o lume care are nevoie de continua aparare tocmai pentru ca nu este reala. Odata ce ai fost prins in lumea perceptiei, esti prins intr-un vis. Nu poti scapa din el fara ajutor, pentru ca tot ce iti arata simturile sta marturie pentru realitatea acestui vis. Dumnezeu a oferit Raspunsul, singura Cale de iesire, adevaratul Ajutor.

 

E functia Vocii Sale, a Spiritului Sau Sfant, sa mijloceasca intre doua lumi. Si o poate face pentru ca, in timp ce pe de-o parte cunoaste adevarul, pe de alta ne recunoaste iluziile, dar nu crede in ele. E telul Spiritului Sfant sa ne ajute sa scapam din lumea viselor invatandu-ne cum sa ne inversam gandirea si sa ne dezvatam greselile. Iertarea e marele instrument la indemana Spiritului Sfant pentru a ne invata cum sa realizam aceasta inversare a gandirii. Cu toate acestea, Cursul are modul lui de a defini iertarea, dupa cum si lumea o defineste in felul ei. Lumea pe care o vedem nu face decat sa reflecte propriul nostru cadru de referinta interior - ideile, dorintele si sentimentele dominante din mintile noastre. „Proiectia face perceptia” (Text, p. 401). Ne uitam mai intai inauntru, hotaram ce fel de lume vrem sa vedem si apoi proiectam lumea respectiva in afara, facand din ea adevarul asa cum il vedem. O facem adevarata prin felul in care interpretam ce anume vedem. Daca folosim perceptia pentru a ne justifica propriile greseli - mania, impulsurile de a ataca, lipsa de iubire, sub orice forma ar aparea - vom vedea o lume a raului, a distrugerii, a malitiei, a invidiei si disperarii. Toate acestea trebuie sa invatam sa le iertam, nu pentru ca suntem „buni” si „milostivi”, ci pentru ca ceea ce vedem nu e adevarat. Noi am distorsionat lumea cu sucitele noastre mecanisme de aparare si, de aceea, vedem ce nu este.

 

Pe masura ce invatam sa ne recunoastem erorile perceptuale, invatam totodata sa le trecem cu vederea sau sa le „iertam”. In acelasi timp, ne iertam pe noi insine, privind dincolo de sucitele noastre concepte de sine, spre Sinele pe Care L-a creat Dumnezeu sa fie in noi; Pacatul e definit ca „lipsa de iubire” (Text, p. 10). De vreme ce iubirea e tot ce exista, pacatul, in ochii Spiritului Sfant, e o eroare ce trebuie corectata si nu un rau ce trebuie pedepsit. Sentimentul nostru de inadecvare, de slabiciune si incompletudine provine din puternica investitie in „principiul carentei” ce guverneaza intreaga lume a iluziilor. Din acest punct de vedere, cautam in altii ce simtim ca lipseste in noi insine. „Iubim” pe cineva pentru a capata ceva noi insine. Iata ce trece drept iubire in lumea viselor. Nu poate sa existe o eroare mai mare decat asta, caci iubirea e incapabila sa ceara ceva. Numai mintile se pot uni cu adevarat, iar ce a unit Dumnezeu, niciun om nu poate sa desparta (Text, p. 321). Cu toate acestea, adevarata unire e posibila numai la nivelul Mintii lui Cristos si nu s-a pierdut de fapt niciodata. „Micul eu” cauta sa se mareasca prin aprobare exterioara, bunuri exterioare si „iubire” exterioara. Sinele creat de Dumnezeu nu are nevoie de nimic. E de-a pururi complet, ocrotit, iubit si iubitor, cautand sa impartaseasca, nu sa capete; sa extinda, nu sa proiecteze. Nu are nevoi si vrea sa se uneasca cu altii, din constientizarea reciproca a propriei lor abundente. Relatiile speciale ale lumii sunt distructive, egoiste si pueril de egocentrice.

 

Date insa Spiritului Sfant, relatiile acestea pot deveni cele mai sfinte lucruri de pe pamant - miracolele care arata calea de intoarcere la Cer. Lumea isi foloseste relatiile speciale ca arma definitiva de excludere; ca demonstratie a separarii. Spiritul Sfant le transforma in desavarsite lectii de iertare si desteptare din vis. Fiecare relatie e un prilej de a lasa perceptiile sa fie vindecate si greselile corectate. Fiecare in parte e o noua sansa de a te ierta pe tine insuti iertandu-l pe celalalt. Si fiecare in parte devine o noua invitatie facuta Spiritului Sfant si reamintirii lui Dumnezeu. Perceptia e o functie a trupului si reprezinta, de aceea, o limitare a constientei. Perceptia vede prin ochii trupului si aude prin urechile trupului. Ea evoca raspunsurile limitate pe care le da trupul. In mare masura, trupul pare de sine statator si de sine motivat, dar raspunde de fapt numai la ce intentioneaza mintea. Daca mintea vrea sa il foloseasca pentru atac, sub orice forma, el devine prada bolii, a imbatranirii si a pieirii. Daca, in schimb, mintea accepta rostul pe care il da acestuia Spiritul Sfant, el devine un mod util de a comunica cu altii, invulnerabil cat e nevoie de el, urmand a fi lasat deoparte cu blandete cand i s-a incheiat folosul.

 

De la sine, e neutru, cum e totul in lumea perceptiei. Daca e folosit pentru telurile eului sau ale Spiritului Sfant depinde intru totul de ce vrea mintea. Opusul vederii prin ochii trupului e viziunea lui Cristos, care reflecta putere, nu slabiciune; unitate, nu separare; iubire, nu frica. Opusul auzului prin urechile trupului este comunicarea prin Vocea pentru Dumnezeu - Spiritul Sfant - care isi are locul in fiecare dintre noi. Vocea Lui pare indepartata si greu de auzit din cauza ca eul, care vorbeste pentru sinele marunt si separat, pare sa vorbeasca mult mai tare. De fapt, e tocmai invers. Spiritul Sfant vorbeste cu o claritate indubitabila si cu o atractie irezistibila. Cine nu alege sa se identifice cu trupul nu poate sa ramana surd la mesajele Lui de eliberare si speranta, si nici sa nu accepte bucuros viziunea lui Cristos in schimbul jalnicei lui imagini de sine.

 

Viziunea lui Cristos e darul Spiritului Sfant, alternativa lui Dumnezeu la iluzia separarii si la credinta in realitatea pacatului, a vinovatiei si a mortii. E singura corectie la toate greselile de perceptie; reconcilierea tuturor opusilor aparenti pe care se bazeaza lumea aceasta. Lumina ei binevoitoare arata lucrurile toate dintr-un alt punct de vedere, reflectand sistemul de gandire ivit din cunoastere si facand reintoarcerea la Dumnezeu nu numai posibila, ci si inevitabila. Ce se considera odinioara o nedreptate facuta cuiva de altcineva devine acum un strigat de ajutor si o chemare la unire. Pacatul, boala si atacul sunt vazute ca perceptii eronate ce asteapta sa fie remediate prin blandete si iubire. Mecanismele de aparare sunt abandonate pentru ca, acolo unde nu exista atac, nu e nevoie de ele. Nevoile fratilor nostri devin propriile noastre nevoi, caci calatoresc si ei cu noi in timp ce ne indreptam spre Dumnezeu. Fara noi, si-ar rataci calea. Fara ei, nu am putea nici noi sa o gasim pe a noastra. Iertarea e necunoscuta in Cer, unde nevoia de iertare ar fi de neconceput. Si totusi, in aceasta lume iertarea este o corectie necesara la toate greselile pe care le-am facut. A oferi iertare e singurul mod de a o avea, caci reflecta legea Cerului ca a da si a primi este acelasi lucru. Cerul e starea fireasca a tuturor Fiilor lui Dumnezeu asa cum i-a creat El. Asta e realitatea lor in vecii vecilor. Si nu s-a schimbat doar pentru ca a fost uitata. Iertarea e mijlocul prin care ne vom aminti. Prin iertare, gandirea lumii este inversata. Lumea iertata devine poarta Cerului, caci prin indurarea ei putem in sfarsit sa ne iertam pe noi insine. Nemaitinand pe nimeni prizonier al vinovatiei, devenim noi insisi liberi.

 

Adeverind Cristosul in toti fratii nostri, Ii recunoastem prezenta in noi insine. Dand uitarii toate perceptiile noastre eronate si nepastrand nimic din trecut care sa ne mai retina, putem sa ni-L amintim pe Dumnezeu. Dincolo de asta, invatatura nu poate trece. Cand suntem gata, Dumnezeu Insusi va face ultimul pas al reintoarcerii noastre la El.

 

Numarul de pagini: 1216

Formatul in cm. (l x L): 16, 5 x 24, 2

Traducerea din limba engleza: Simona FAGARASANU

Titlul original: A Course in Miracles (Foundation for Inner Peace)

Editia: a II-a, mai 2009

Prezentare a fost preluata de pe site-ul organizatiei Foundation for Inner Peace

Sortează după: cele mai recente | cele mai vechi | cele mai apreciate